Mă tot mir / Se cam îndesesc crizele

În 1990, am aflat cu stupoare, de la un anume Adrian Severin foarte revoltat, că apa din Bucureşti are doi atomi de hidrogen la unul de oxigen. Am crezut că omul nu prea bea apă şi de aia nu prea ştie cum stă treaba cu lichidul ăsta. Da’ nici nu bănuiam la vremea aia că boul bălţii se adapă cu acizi, sodă caustică dizolvată, leşie de la Cernobâl şi diverse reziduuri industriale în formă lichidă.

Ceva mai târziu, prin 1997, pentru că idioţii au uneori talentul de a-i păcăli pe cei din jur că, de fapt, sunt normali, acelaşi Adrian Severin a ajuns ministru de Externe, calitate în care a făcut public faptul că mulţi şefi de ziare şi ziarişti români sunt spioni. Lista pe care comunistoidul zicea că o are rătăcită prin ceva jeb de la gacii lui ministeriali a rămas secretă până în ziua de azi. Mulţi au crezut că Severin a mai tras o băută cu kerosen în combinaţie cu pesticide şi l-au lăsat în pace, după ce, încă în stare de mahmureală, şi-a dat demisia.

În 2011, Adrian Severin a fost unul dintre cei trei europarlamentari (din 60 care au fost contactaţi de jurnalişti de la „The Sunday Times”) care s-a arătat dispus să ia şpagă. Ăilalţi doi au demisionat, dar fostul lector de la „Ștefan Gheorghiu” s-a consolat cu ceva halucinogene şi pastile de Rudotel băute cu hidrocarburi şi ulei ars de motor. Exclus de Grupul Socialiştilor Europeni, exclus din PSD, înjurat de o ţară întreagă, scârnăvia n-a înţeles nimic din ceea ce înseamnă normalitate.

Ultima băută crâncenă cu diluant şi antigel pe care a tras-o scursura asta de Adrian Severin s-a petrecut după ultimele alegeri din România. Ingerarea unor cantităţi nepermis de mari de bromethalin, clorofascinol, warfarină şi detergenţi lichizi l-a făcut pe Severin să afirme că tot ce s-a întâmplat în România în perioada alegerilor a fost o lovitură de stat, organizată de ceva puteri străine şi pusă în practică prin grupări şi forţe fascistoide şi legionaroide. E greu să comentezi afirmaţiile cretinoidului şi nici nu cred că merită. Cazul e fără speranţă. Singura soluţie (nelichidă) ar fi ca statul român să-i confişte banii luaţi şpagă de-a lungul timpului şi să-i angajeze ceva gărzi de corp care să-l ţină departe de orice fel de recipient, pentru că se cam îndesesc crizele.