Mă tot mir / Sanitar-veterinar, da’ cult!

În România nu are nicio importanţă faptul că legătura dintre coada vacii şi ştampila prefecturii e ca şi inexistentă. Aşa se face că tot felul de personaje, mai mult sau mai puţin dubioase, sunt numite în te miri ce funcţii, pentru care nu au nici un fel de abilităţi sau competenţe.

Cu câteva zile în urmă, un fost angajat al Direcţiei Sanitar-Veterinare Dolj a fost numit secretar general adjunct al Institutului Cultural Român. Ce legătură există între cele două instituţii nimeni n-ar putea să spună. E destul de evident că Valentin Iovan, că aşa îl cheamă pe respectivul, a fost numit pe criterii politice. După faţa şi guşa pe care le are, ceva asemănător cu Mangaliţa, era mai bine dacă rămânea la Direcţia Sanitar-Veterinară. Cel puţin pentru postul ăla îl recomanda faţa.

Fiind numit politic, săracul Iovan s-a şi trezit atacat de adversarii politici ai actualei Puteri, ca să nu scriem Putori. Vicepreşedintele Partidului Mişcarea Populară, Adrian Papahagi, a declarat că numirea lui Valentin Iovan la ICR duce la ridiculizarea instituţiei respective şi că, în acest moment, „prăbuşirea ICR-ului este la fel de abisală ca involuţia de la homo sapiens la omul de Neanderthal”. Paphagi a vrut să fie şi spiritual şi cult în cap în acelaşi timp. Din păcate (şi) pentru el, e greu. Nu oricine poate. N-ar strica să ştie că omul de Neanderthal nu are nicio legătură cu homo sapiens, că ăsta din urmă nu a evoluat din primul şi, ca urmare, involuţia de care vorbeşte n-ar fi fost posibilă, pentru simplul motiv că nu poţi să involuezi în ceva dacă, în prealabil, n-ai evoluat din acel ceva.

Şi ce treabă are Papahagi cu Iovan? Adică de ce omul cu funcţie la Sanitar-Veterinară n-ar putea fi un om cu o vastă cultură? O fi citit omul „Măgarul de aur” al lui Apuleius, Moby Dick” al lui Herman Melville, „Colţ Alb” al lui Jack London, „Moartea lupului” al lui Alfred de Vigny, „Cocoşul decapitat” al lui Eginald Schlattner, „Ferma animalelor” a lui George Orwell sau măcar „Greiele şi furnica” a lui La Fontaine. Să ştii deverse lucruri despre animale nu ţine de cultură? Da’ tot io mă întorc şi zic: la ce faţă are Iovan ăsta, mai bine rămânea la Sanitar-Veterinară şi-şi începea lecturile cu „Pupăza din tei” şi Capra cu trei iezi”, că de romanul lui Robert Merle, „Un animal înzestrat cu raţiune”, nici nu poate fi vorba.