Ma tot mir: S-a dus dracului credinta!

Dupa ’89, am participat si eu la entuziasmul cvasigeneral care se lasase peste Romania. Am crezut cu tarie, la fel ca milioane de romani, ca lucrurile vor intra in normalitate. Dupa o vreme, mi-am dat seama ca multe dintre certitudinile mele se sprijineau pe nisipuri miscatoare. Lucruri si fapte ce pareau frumoase si oneste s-au dovedit a fi, de fapt, gaunoase si hidoase. Oameni aparent ireprosabili au aparut intr-o lumina care dezvaluia caractere total diferite in comparatie cu imaginea lor cosmetizata. In toata nebunia asta, indoielile mele au devenit mult mai numeroase decat certitudinile. Datorita unor oameni exceptionali, mi-au ramas, totusi, cateva certitudini. Unul dintre acesti oameni exceptionali e Dan Parcalab, alaturi de care am sperat si am crezut ca Romania e o tara in care se va putea trai intr-o stare de normalitate. S-a dus dracului si credinta asta... Mi-e imposibil sa exprim in cuvinte revolta iscata de retinerea lui Dan. Nu mi-e permis sa injur in scris asa si atat cat am injurat in ultimele zile, dar, dincolo de revolta imensa si de furia neputintei, mi-a ramas o convingere pe care nu mi-o pot zdruncina nici toti procurorii lumii: cred cu tarie in nevinovatia lui Dan Parcalab! Nu pot sa-mi dau seama cine si de ce a hotarat sa rescrie „Procesul” lui Kafka si sa-l si puna in practica, dupa cum mi se pare absurd ca lui Dan sa i se „rezerve” un rol in acest scenariu de prost gust. Oricat de mestesugite ar fi intorsaturile de fraze din scriitura asta absurda, n-o sa ma poata convinge nimeni, niciodata, ca Dan Parcalab e vinovat de comiterea vreuneia dintre infractiunile de care e acuzat. Imi rezerv dreptul (din pacate atat de neimportant in economia evenimentelor care se deruleaza in aceste zile) de a afirma ca Dan e nevinovat si ca nedreptatea care i se face e strigatoare la cer! Cati romani mai au incredere in Justitia romana? Daca am avut dubii si indoieli legate de corectitudinea si eficienta cu care functioneaza doamna cu ochii legati, astazi am convingerea ca respectiva doamna e dusa de mana de cineva si ca, ea neputand citi, cineva ii susura la ureche veninul unor calomnii nascocite de cativa odiosi pentru care balanta dreptatii nu reprezinta nici macar o figura de stil. Situatia de azi nu mai poate continua, pentru ca Romania de azi nu mai poate fi una a abuzurilor, dar, mai presus de toate, ea trebuie sa inceteze pentru simplul motiv ca Dan Parcalab e nevinovat! E dreptul meu sa cred in acest om si in nevinovatia lui si e un drept pe care nu mi-l poate lua nimeni!