Mă tot mir / Rugăciune de iertare

Ne rugăm ţie, Doamne, care cu înţelepciunea Ta cea de negrăit ai zidit din ţărână pe robul Tău, Porcu Macedon, la care i-ai schimbat apoi numele în Teodosie Petrescu şi l-ai făcut arhiepiscop al Constanţei şi Tomisului, care-i tot una, fie vorba între noi, auzi-ne şi ne miluieşte.

Iartă, Doamne, greşealele robului Teodosie făcute cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipăitul şi cu toate simţurile sufleteşti şi trupeşti prin care te-a mâniat pe Tine şi pe ăia de la DNA. Cu osârdie cercetează-l pe dânsul şi mai iartă lui păcatele făcute cu luarea de mită, instigarea la fals, cu corupţia şi cu falsul intelectual, că numai Tu eşti întărirea, scăparea şi izbăvitorul robului tău Porcu. Sau Teodosie, cum Îţi place mai mult.

În ziua înfricoşată şi straşnică a judecăţii, să nu-l dai pe mâinile pierzătorului de procuror, căci cu suflet necăjit strigă la Tine, cu lacrimi şi suspine, nu-l lăsa. Putere sfântă ce ai înghiţit toiegele cele prefăcute în balauri, ceartă şi pe balaurul acesta de DNA, ce fără de sfială se apropie de el. Viforul necazurilor se apropie de el, dar ne rugăm Ţie să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Scapă-l, Doamne, de duşmanii săi procurori şi mai vârtos îl spală de fărădelegile sale, că de multe scârbe se umple sufletul meu văzându-l pre dânsul.

Şi nu te zgârci, Doamne, la detergent, că-i trebuinţă mare, pentru ca în pocăinţă şi neprihană să-şi poată duce restul zilelor sale. Adu-Ţi aminte de neputinţa firii omeneşti, care cuprinde şi împresoară pe tot muritorul întocmai ca mrejele păianjenului şi nu-i dă pace până nu semnează colaborarea cu Securitatea, nu ia şpaga de la studenţii teologi şi nu deturnează arginţii europeni. Fă bine, Doamne, Tu, care ai făcut să se zidească zidurile Ierusalimului, să nu se deschidă poarta puşcăriei, pentru ca sufletul său înfricoşat să nu se săvârşească în întunericul celulei, ca morţii cei din veacuri.