Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Mă tot mir / Promisiuni electorale
Campaniile electorale, pe lângă iritarea oarecum firească pe care o provoacă în rândurile electoratului, au darul de a stârni şi zâmbete. Încercând să se scuture de promisiunile devenite clasice, mulţi catindaţi se străduiesc să inoveze.
Mi-aduc aminte de unul care zicea că a mai mare problemă a oamenilor, în general, şi a ţiganilor, în particular, este foamea. De aia omul promitea că o planteze pomi fructiferi în jurul tuturor staţiilor de autobuz, ca să aibă oamenii ce mânca în timp ce aşteaptă troliul, iar pe maidane o să planteze pepeni.
Oferta electorală părea irezistibilă atunci când catindatul a mai promis că transportul în comun va deveni gratuit, că va da câte un concert de manele în fiecare săptămână şi că va da la toată lumea gogoşi cu dulceaţă. La sfârşit, a mai promis ceva: că lui personal o să-şi cumpere un BMW. Ori că promisiunea asta de final nu le-a plăcut electorilor, ori că oamenii s-au gândit că măsurile preconizate împotriva foamei sunt doar sezoniere, da’ nu l-au ales.
Prigoană promisese că firmele lui de salubritate vor renunţa la mături şi vor folosi aspiratoare, ca să nu mai fie praf, Gigi Becali promisese ridicarea a zece biserici în fiecare cartier al Bucureştilor şi un lider al romilor s-a jurat pe toate portofelele că o să le ridice coetnicilor săi o baie comunală, pentru că toţi trebuie să facem un efort.
Un doctor, catindat independent, le-a promis tinerilor spaţii locative unde să se iubească, să facă sex şi să se bucure de liniştea căminului. Nici pe ăsta nu l-au votat oamenii, ceea ce mi se pare de-a dreptul ciudat şi nefiresc.
Un primar care se voia reales le-a promis alegătorilor că le asigură analize medicale gratuite, singura problemă fiind aceea că spitalul nu era încă ridicat. De-a lungul timpului s-au dat şi diferite atenţii, considerate de oamenii răi a fi mite electorale, cum ar fi: ochelari de vedere în plicuri personalizate, aparate foto, biciclete, tricouri, salamuri, papuci de casă, brichete, pixuri, iconiţe, telefoane mobile, combine frigorifice, concedii la mare, televizoare şi chiar automobile. Mie cel mai mult mi-a plăcut de candidatul care se autodefinea ca fiind „omul care aduce ploaia, bunăstarea şi prosperitatea în casele dumneavoastră”.
Cu o jumătate de an în urmă, respectivul ceruse să fie eutanasiat, da’ se răzgândise între timp, ajungând şi la concluzia electorală absolut fenomenală că „ploaia este o binefacere, ploaia are multă apă”. Ăla-i lucru!