Mă tot mir / Probleme oculare

Alt deputat, pe numele şi prenumele său Ion Ochi, a scăpat de braţul lung al Justiţiei care, în cazul său, s-a dovedit a fi prea scurt. În juneţea sa în ale infracţiunilor, Ochi a ocupat funcţia de vicepreş al CJ Braşov. Acolo s-a antrenat temeinic în luarea de mită şi abuz în serviciu, activităţi în care a performat în mod deosebit.

Procurorii îl consideră pe Ochi un pericol public pentru faptul că acesta şi-ar fi construit imaginea unei persoane de neatins, aflată deasupra legii. Ochi i-a contrazis pe procurori atunci când a afirmat că, în ziua în care la Camera Deputaţilor se va pune pe ordinea de zi cererea trimisă de procurorul general ministrului Justiţiei pentru încuviinţarea reţinerii şi arestării sale preventive, le va cere tuturor colegilor să voteze în unanimitate această cerere. Bineînţeles că parlamentarii au făcut zid în jurul lui şi n-au încuviinţat cererea.

Acuma de ce parlamentarii au votat împotriva reţinerii şi arestării preventive a lui Ochi e o problemă greu de rezolvat. Este posibil ca Ion Ochi să nu valoreze în ochii colegilor săi de muncă nici măcar cât o balegă de vacă. Că de aia colegii lui nu i-au ascultat ruga. În mod normal, dacă eşti un om apreciat la locul de muncă, atunci când le adresezi colegilor o rugăminte aceştia se străduiesc să te mulţumească. Înseamnă că Ochi e un fel de neica-nimeni printre colegi, din moment ce s-a rugat de ei să-i lase pe procurori să-l aresteze şi ăia nu l-au băgat în seamă.

Ar mai fi o explicaţie, ce ţine de observaţiile ornitologilor şi ale înţeleptului ţăran român, şi din care s-a născut zicala „Corb la corb nu-şi scoate ochii”. Adevăr vă zic vouă că, dacă-l lăsau pe Ochi în mâinile nemiloase ale procurorilor, nu era bine, pentru că o altă zicală românească susţine sus şi tare, mai ceva ca un apriorism kantian, că „Ochii văd, inima cere, dar e rău când n-ai putere”. Ultima zicere explică în clar de ce a furat Ochi, respectiv pentru că i-a cerut inima, şi e posibil ca omul să fie cardiac, ca orice infractor în pragul arestării. Şi pentru că e rău când n-ai putere, colegii lui Ochi, buni creştini de la natură, născuţi gata botezaţi în urlet de pricesne, s-au gândit să-i facă un bine şi să-l lase la putere. O singură nelămurire am: proverbul „Ochiul stăpânului îngraşă vita” cum se traduce în cazul ăstuia? „Ochiul lui Ochi îl îngraşă pe Ion Ochi” e bine?