Mă tot mir / Place mult la secui cultura

Acuma pe bune şi fără mişto, mie chiar îmi place cultura! Da’ mult, nu aşa, numa’ de sanchi şi de faţadă. De aia rage inima în mine de bucurie când aud că tot mai multe oraşe din iubita noastră patrie se înscriu la concursul ăla unde se va desemna că care va fi Capitala Europeană a Culturii în anul 2021.

Ultimul oraş înscris pe lista asta, este Sfântu Gheorghe. Nodion seip! După ce ăştia fost capitală culturală a secuimii, acuma vrei să fie şi la toţi europenii. Tot capitală culturală, pentru că la Sfântu Gheorghe se mănâncă cultură pe pâine sau goală mai ceva decât de bagă-n maţ langoş, guiaş, pörkölt, kürtõskalács, dobostorta sau tõltöttkáposzta. Asta nu-i rău, ba-i chiar bine, că cultura că care şi dacă-i minoră creşte spre binele tuturor şi, mai devreme sau mai târziu, ajunge la majorat.

Acuma, zic ăia de la Sfântu, că de hat naptári hónap, ca să înţelege şi romanul fiu, de şase luni calendaristice, lucrează la proiect. Gionorul! No, moşt: tema la ei se intitulează (cum o fene ar fi putut altfel?) „Identitate” şi spune ei că vor ei să găseşte prin asta răspunsul la o întrebare care frământă pe secui mai ceva ca cum frământă malaxorul aluatul ca să face chener. La ăştia s-a alăturat ca să sprijină proiectul mulţi oameni de la Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorghieni şi Târgu Secuiesc, ca să fie un comunitate culturală cu idei mult şi folositor.

Printre alte activităţi culturale la care echipa de proiect de la Sfântu a participat se numără şi vopsirea a 1.500 de mingi, ceea ce mi se pare foarte tare. Mai tare de atâta nu se putea, decât dacă vopseau tot atâtea pucuri, că tot se înjură ca la uşa cortului tot ce e românesc la meciurile de hochei care se joacă la ei.