Mă tot mir! / Orice comentariu e de prisos

Americanii ne anunţă, prin glăsciorul Victoriei Nuland, că se vor concentra de acum înainte pe lupta împotriva corupţiei în Balcani. Afirmaţia asta chiar nu interesează pe nimeni. Pe amărâţi pentru că n-au primit şi nici n-o să primească vreodată şpagă de la americani, pe corupţi pentru că ştiu că americanii sunt cei mai mari şpăgari din lume, că au dat şi vor da şpagă în continuare. Nuland dă şi ea din gură, că de aia-i plătită. Nu înseamnă că şi crede în ce zice. Cocoana ştie foarte bine un lucru extrem de simplu şi de logic: nu există corupţie, dacă nu există corupător, după cum coruptul nu poate lua şpaga, dacă nu i se oferă. 

Un anume Raymond Baker, director al Global Financial Integrity, a arătat că, de vreo cincizeci de ani, lumea occidentală, în frunte cu SUA, a creat şi extins o întreagă reţea financiară integrată global pentru a facilita transferul veniturilor ilicite peste graniţe.

Acelaşi Baker susţine că trilioane de dolari ajung în băncile americane, bani obţinuţi din corupţie, trafic de droguri, terorism şi evaziune fiscală. În fine, Baker mai zice că legislaţia SUS permite introducerea la ei în ţară a profiturilor obţinute în străinătate din următoarele activităţi: intermedierea de bunuri furate, falsificare de bani, contrabandă, vânzare de sclavi, trecerea ilegală a graniţelor, trafic de femei, crime ecologice şi orice formă de evaziune fiscală.

Faptul că americanii nu-s nici pe departe nişte îngeraşi în materie de corupţie a fost demonstrat de nenumărate ori. Un fost prim-ministru japonez, Tanaka, a primit saci de bani de la americani pentru ca să achiziţioneze avioanele lor pentru Japonia. Interesant este că Departamentul de Stat american a încercat să blocheze ancheta şi să muşamalizeze cazul, pe considerentul că japonezii sunt aliaţii lor de nădejde în Asia şi că respectivul caz ar putea declanşa un scandal de proporţii în lumea politică niponă. Ceea ce s-a şi întâmplat, Tanaka fiind condamnat în cele din urmă. În Africa, americani au şpăguit oficiali nigerieni cu 184 de milioane de dolari pentru a obţine contracte de 6 miliarde, fapt cunoscut şi confirmat de Jack A.Blum, expert ONU.

Garry G.Miller, un congresman american a explicat că dacă nu ar da şpagă, companiile americane ar pierde afaceri profitabile în folosul companiilor franceze şi germane, care dau şi ele mită. Orice comentariu la ce zice Nuland e de prisos.