Mă tot mir / O zi cu probleme

Dacă e 1 Decembrie, musai trebuie să fie şi un mic conflict diplomatic. Ministrul de externe ungar, Peter Syijjarto, le-a interzis diplomaţilor unguri să fie prezenţi la recepţia de Ziua Naţională a României de la Budapesta. Motivaţia individului este aceea că „poporul maghiar nu are nimic de sărbătorit pe 1 decembrie”. Poate că aşa şi este, dar are ceva de sărbătorit poporul maghiar de ziua naţională a Statelor Unite ale Americii, de ziua naţională a Franţei sau de ziua naţională a Rusiei? Eu cred că nu, dar cu toate astea se înghesuie diplomaţii unguri la dineurile din zilele respective, de nu mai fac faţă ospătarii solicitărilor.

De mai mulţi ani, şi cu o agresivitate din ce în ce mai mare, ungurii cer o altă dată în care românii să-şi sărbătorească Ziua Naţională, că asta pe care o avem acuma le cam pute şi le lezează interesele şi drepturile lor de minoritari. Mă gândesc cum ar fi să li se facă pe plac şi să sărbătorim Ziua Naţională a României pe 29 august, spre exemplu? Nici asta n-o să fie o dată bună, pentru că, pe 29 august 1526, la Mohács, turcii le-au administrat ungurilor o bătăiţă crâncenă şi data a rămas una foarte ruşinoasă în calendarul umilinţelor ungureşti. Am putea să sărbătorim pe 4 iunie, dar nici asta nu e o dată elegantă pentru unguri, pentru că, pe 4 iunie 1920, s-a semnat Tratatul de la Trianon. N-ar ajuta la opritul bocetelor ungureşti nici măcar faptul că am putea sărbători cu kürtõskalács, rakott ktumpli, lecso, paprikás csirke, gulyas, dobostorta, meggyleves şi am bea numai boros pálinka.