Mă tot mir / O singură ţară şi atâtea regrete…

Declaraţia săptămânii îi aparţine deja fostului ministru de Interne, Radu Stroe. Individul în speţă îşi exprima public regretul că tragedia din Apuseni s-a produs în timpul mandatului său. Ce dovadă mai mare de rumpimpulism ne poate da clasa politică decât această declaraţie mai mult decât nefericită? Dacă Răducu zicea că regretă faptul că tragedia s-a produs şi punea punct, declaraţia lui era corectă.

Ultimele cuvinte îl descalifică pe Stroe şi mai demonstrează o dată, dacă mai era nevoie de vreo demonstraţie în acest sens, că politicianului român i se rupe de ce întâmplă în jurul lui, dacă respectivul eveniment nu-l priveşte în mod direct şi personal. Poate să moară oricine şi pot muri oricâţi, lumea se poate prăbuşi în haos, că politicianul român îşi vede liniştit de şmenurile lui. Atâta timp cât există fraieri care să-i facă lui un salariu astronomic, câtă vreme îşi poate cadorisi nevasta cu tot felul de atenţii ultrascumpe, ca să-i ierte respectiva escapadele cu tot felul de curve, politicianul român e bine şi merci şi speră să o ducă aşa toată viaţa.

Dacă se întâmplă o tragedie în timpul mandatului său, tragedie însemnând pentru el faptul că e obligat să-şi dea demisia, bineînţeles că politicianul român se declară total nevinovat.

Aşa cum total nevinovat se declară şi Adrian Năstase care a cerut, prin avocaţii lui, contopirea pedepselor primite prin cele două condamnări definitive. Dacă îi iese figura, Bombonel ar putea executa doar opt luni din cei patru ani de pedeapsă. Justiţia asta e prea complicată pentru mine şi nu pot să pricep de ce ar trebui să i se reducă perioada de detenţie lui Bombo. De ce unui violator condamnat ar trebui să i se reducă pedeapsa pe motivul că, anterior, a executat o altă pedeapsă pentru tâlhărie?

Cred că pentru politicieni ar trebui făcute legi speciale, că oricum legea nu se aplică la fel pentru toţi. Cred că atunci când un politician greşeşte, pentru că greşeala respectivului ne costă pe toţi, ar trebui să „beneficieze” de circumstanţe agravante. Nu poţi să compari greşeala unui Năstase sau a unui Stroe, cu greşeala Biancăi, care s-a dus la Paris s-o trateze Cristea cu Sexoral sau Hexoral, nu ştiu cum îi zice, că nici la medicamente nu mă tare pricep. Nici nu mai contează că avem şi noi, amărâţii ţării ăsteia amărâte, regretele noastre...