Mă tot mir / O scrisoare deschisă. Poate pierdută

 Judecătorii de la Curtea Constituţională se chinuiau să dea o soluţie în privinţa referendumului. Trecuse ziua în care soluţia respectivă trebuia anunţată poporului iubitor de stabilitate şi nu se întâmplase nimic. A doua zi, dimineaţă devreme, judecătorii s-au reunit din nou în şedinţă şi toată lumea aştepta sentinţa salvatoare. Zic toată lumea pentru că sunt cel puţin naiv, ca să nu folosesc vorbe de scădere în privinţa propriei mele persoane.

În vremea asta, Moş Iliescu declara că lucrează la o scrisoare, care va fi deschisă, adresată Curţii Constituţionale, în care explică el pe capitole şi subcapitole, puncte şi subpuncte, de ce trebuie referendumul validat. Ăla a fost momentul în care am început să mă luminez. Nu mult, da’ suficient. Adică din moment în moment judecătorii ăia deştepţi puteau ieşi la rampă cu soluţia aşteptată de toată lumea şi Ilici stătea şi cugeta cum să aducă el din condei frazele scrisorii. Â

Am realizat că Moş Iliescu, aşa etern şi fascinant cum îl ştie toată lumea, ştie ceva ce eu nu ştiu în legătură cu acest subiect, adică faptul că judecătorii îşi vor amâna decizia. Că altfel nu se explică cum dracu’ stătea el liniştit să pritocească o recipisă pe care o s-o trimită probabil săptămâna viitoare către Curtea Constituţională cu un factor poştal. În fine, peste câteva ore, am aflat că decizia Curţii Constituţionale a fost amânată pentru 12 septembrie. Anul ăsta, cred. Moş Ilici poate scrie încă mult şi bine. Poate chiar să-şi piardă scrisoarea.

Justificarea judecătorilor care au hotărât amânarea e simplă: cică trebuie să verifice „realitatea cetăţenilor cu drept de vot la 29 iulie”, pentru că s-au folosit date false la referendum. De fapt, lucrurile sunt mult mai simple. Ăştia care s-au cocoţat pe scaunul guvernării vor să-şi numească oamenii lor în fruntea Parchetului General şi al Departamentului Naţional Anticorupţie. Numai că nu spun lucrul ăsta.Din toată harababura asta, până la urmă o să iasă şi un lucru bun: o să aflăm câţi suntem de fapt. Cu drept şi fără drept de vot. N-am eu cum influenţa numărătoarea asta minunată, da’ mi-ar plăcea ca pe Ludescher să-l şteargă de pe listă. Că el oricum e o nulitate absolută şi, chiar dacă nu m-am omorât cu matematica, atâta ştiu până şi eu: un număr adunat cu zero are ca rezultat numărul respectiv. Zero, adică Ludescher, nu contează!