Mă tot mir / O pierdere pentru biblioteca Academiei

Cu câteva zile în urmă l-am văzut pe Victor Ciorbea, fost prim ministru al României, comentând eliberarea lui Adrian Năstase.

O vreme mi s-a părut că nu aud bine ce vorbea respectivul, sau că visez. Parcă nici acuma nu-mi vine să cred ce a putut zice omul.

În esenţă, Victor Ciorbea îl acuza pe Traian Băsescu pentru condamnarea lui Năstase, dar asta n-ar fi fost o problemă, ci din faptul că Ciorbea zicea că şi Adrian Năstase ar fi putut să-l bage în puşcărie pe Băsescu pentru c-a furat flota, numai că Năstase a fost un domn şi l-a iertat. În schimb, Băsescu nu a fost la fel de gentleman.

Un fost premier al României afirma că un alt fost premier e hoţ, că preşedintele în funcţie e hoţ şi că unul dintre hoţi e mai domn decât celălalt. Ciorbea nu avea nicio problemă că amândoi sunt vinovaţi, nu-i condamna pentru că au furat. Singura lui problemă era că unul a iertat şi celălalt nu.

Nu m-am omorât niciodată de dragul lui Ciorbea, da’ acuma mi-a fost chiar antipatic, mai ales că am observat că atunci când se turează se uită mai câş decât de obicei. Ca-n bancul ăla care zice că Victor Ciorbea se ciocneşte pe stradă de un individ şi-l întreabă: „Bă, tu de ce nu te uiţi pe unde mergi?” răspunsul venind tot sub formă de întrebare: „Da’ tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?”

Ca şi Ciorbea, o grămadă de indivizi s-au apucat să-l plângă pe Adrian Năstase pentru c-a suferit, săracul de el, nemeritat. Alţii s-au apucat să pritocească ceva text de lege care să-i dea voie lui Năstase să aleagă şi să fie ales. Transformat într-un fel de martir de unii, Bombo trebuie neapărat reabilitat şi repus în toate drepturile, după părerea altora, lucru pe care nu-l înţeleg.

Cică e băiat bun, a fost cuminte cât a stat la mititica şi a scris şi şapte cărţi. După umila mea părere, Năstase a stat prea puţin la bulău şi e o mare pierdere pentru biblioteca Academiei că s-a sfârşit perioada de detenţie. Singura speranţă e aceea că fostul premier mai are câteva procese pe rol şi, cine ştie, poate că talentul său scriitoricesc va avea şansa să dea adevărata sa valoare.

Ţinând cont de viteza cu care scrie în puşcărie, eu cred că ar merita să mai scrie vreo o sută patruzeci de volume. Ca să poată Ciorbea citi câte două volume deodată, că tot se uită el cu fiecare ochi în altă parte.