Mă tot mir / O dorinţă creştinească

În afară de faptul că a slăbit în detenţie, George Copos nu s-a schimbat deloc, demonstrând încă o dată că infractorul îşi schimbă talia, dar năravul ba. Nici măcar în puşcărie pârnăiaşul ăsta nu a renunţat la furăciuni. Şi pentru că aflat în temniţă i-a fost greu să bage mâna în portofelul statului sau al vreunei persoane fizice, prostul ăsta de George Copos a furat intelectual. Zicem intelectual, cu toate că acest cuvânt nu are nicio legătură cu nemernicul George Copos.

În cele patru sute de zile de stat la mititica, Copos a scris nu mai puţin de cinci cărţi, patru legate de turism şi una, de-a dreptul pur şi simplu, de istorie. Asta, ultima, că istoria ne place mult tare şi la noi, se intitulează „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI”.

Miră-te, naţiune! Copos se pricepe la istoria medievală a Ţărilor române! Neputându-se opri din furat, hoţul Copos a plagiat lucrarea unui istoric şi a publicat-o. Ca să fie mai greu de depistat plagiatul, Copos şi-a cumpărat tot tirajul, ridicând toate exemplarele de la editură.

Şulfa pe nume George Copos a fost pusă în libertate înainte de vreme şi pentru că a scris această carte. Adică hoţul a fost eliberat pentru că a mai furat o dată. Ce poate fi mai frumos în modul în care funcţionează justiţia la noi? Mă mai deranjează un lucru: Administraţia Naţională a Penitenciarelor spune că nu poate face publice cărţile fostului deţinut George Copos, fără acceptul scris al acestuia! Adică io n-o să pot să mă bucur de înţelepciunea cuprinsă în cartea asta? Unde-i logica? De ce un infractor este eliberat pentru simplul motiv că a scris o carte, dacă respectiva lucrare nu serveşte nimănui? E ca şi când nu ar fi scris-o, dacă tot nu are nimeni acces la ea.

Şi uite aşa, pentru boul bălţii, patru ani de închisoare s-au scurtat la patru sute de zile, ceea ce nu mi se pare corect. Cum pot cei care au dispus punerea lui în libertate să creadă că un tâmpit precum Copos este capabil să scrie o carte, cu pretenţii de lucrare ştiinţifică, în doar optzeci de zile? Singura explicaţie e aceea că „eliberatorii” sunt la fel de cretini ca şi el. Io rămân la părerea că locul lui Copos e în puşcărie, pentru ca opera lui, plină de adevăruri revelate, chiar şi postumă, să îmbogăţească spiritual omenirea. De aia, iubind foarte creştineşte omenirea în ansamblu şi dorindu-i binele, îmi doresc o cât mai grabnică întoarcere a lui Georgică după gratii.