Mă tot mir / O campanie completă

Câteva zile o să treacă oricum, da’ parcă nu-i mai suport pe ăştia cu campania lor electorală. Aceleaşi moace de bandiţi care stau la pândă, aceleaşi minciuni gogonate, aceleaşi plimbări prin pieţe sau alte locuri unde abundă electoratul şi discuţii în care candidatul îşi exprimă, vezi Doamne, interesul faţă de problemele cetăţenilor, aceleaşi promisiuni imposibil de îndeplinit, m-au obosit deja.

În teritoriu mai e cum e, da-n capitala iubitei noastre patrii treaba e groasă. Cel mai mult mă irită duelul ăsta, care ar fi fost fără nicio logică într-o ţară normală, dintre preşedinte şi premier. Băsescu apare din două în două zile, dacă nu mai des, pe sticlă, ca să ne anunţe că refuză să facă parte din nu ştiu ce campanie electorală. Cu toate astea, apare mereu. Nu MRU. De cealaltă parte, Ponta are o treabă cu Băse, în loc să-şi vadă de campania lui electorală, că s-ar putea să-şi piardă locul în Parlament, să-l bată oligofrenul ăla de Diaconescu. Fiecare din ăştia doi, preşedintele şi premierul, încearcă să ne arate că el o are mai mare şi mai tare decât celălalt. De ambiţie e vorba.

Spiritele s-au încins în toate taberele, se aruncă cu fecale în toate direcţiile, se dă la gioale, se faultează din spate fără minge, se trădează, se minte, se susţin candidaţi din toate taberele, că nu se ştie care iese până la urmă şi e bine să te dai bine cu toată lumea, se promite marea cu sarea şi piperul aferente, se înjură, se contrează, ce mai, avem o campanie electorală completă... da’ enervant de lungă.

Mă mai enervează şi faptul că există posibilitatea ca un candidat votat de o majoritate în colegiul său electoral să stea frumuşel acasă şi locul lui în Parlament să-l ia un alt candidat, plasat pe locul al doilea, al treilea sau, de ce nu, al patrulea. Chestia asta cu redistribuirea voturilor mă enervează la culme, pentru că-i dă posibilitatea candidatului Pulea Spătaru, pe care l-au votat doar membrii familiei sale, nu toţi nici ăia, să ajungă în Parlament, în condiţiile în care o foarte mare majoritate nu-l vrea acolo. Poate aşa e bine: după o campanie enervantă, să avem şi un Parlament enervant.