Mă tot mir / Nişte jocuri foarte europene

Mie îmi place sportul de nu se poate, cu toate că burţile pe care le etalez în ultima vreme ar putea induce ideea falsă că singurul sport pe care l-am practicat vreodată a fost mânuirea diferitelor tipuri de tacâmuri. Tocmai pentru că-mi place sportul aşa de tare, nu mă înţeleg de ce n-am urmărit cu pasiune desfăşurarea primei ediţii a Jocurilor Europene de la Baku. Ar fi, poate, vreo două motive.

Primul vine din neînţelegerea foarte precisă a scopului acestor jocuri, care se vor un fel de Olimpiadă redusă la scară europeană. Există Jocuri Olimpice, există campionate mondiale, europene şi balcanice la aproape orice disciplină sportivă, ca să nu mai punem la socoteală competiţiile internaţionale inter-cluburi, care bat orice la nivel de audienţă, bani investiţi şi valoare a sportivilor implicaţi în aceste competiţii. Nimeni nu spune că mai mult sport nu strică, că o competiţie în plus ar fi dăunătoare, dar dacă nu sunt prezenţi cei mai de valoare sportivi ai momentului, parcă treaba iese puţin diluată.

Al doilea motiv al neînţelegerii de care dau dovadă în acest caz este determinat de nepriceperea mea totală în ale geopoliticii. De când eram puşti şi mai needucat în ale geografiei ăsteia, dacă aşa ceva este posibil, n-am înţeles ce caută Israelul în competiţiile europene, la nivel de cluburi şi de echipe naţionale. De când am citit prima carte despre Alexandru Macedon, io tot aşa am ştiut: că Israelul e în Asia. Pe urmă m-am prins că ăia nu se pot juca la scara blocului lor cu vecinii decât ceva baseball cu grenade, pentru că nu se prea înţelegeau şi de aia i-a primit Europa în competiţiile ei.

Acuma Europa e tot mai mare şi mai compozită. Cel puţin din punct de vedere al sporturilor. Peste câteva ediţii, Jocurile Europene, bag io de samă, se vor desfăşura la Beijing, care va deveni, ca şi Fălticeniul, tot un oraş european, da’ un pic mai mare. Mă necăjeam că o să iasă Grecia din Uniunea Europeană, da’ parcă-mi trece supărarea. Pe vremuri ştiam că Socrate, Aristotel, Platon şi tot neamul lor au pus bazele culturii şi civilizaţiei europene. Da’ Confucius şi Lao-tzî ce au? Ce, indienii cu Mahabharata şi Vedele lor nu-s buni? Şi lucrurile nu se vor opri aici. Am auzit că deja nişte triburi amazoniene se pregătesc pentru probele de caiac-canoe şi tras cu sarbacana în ţinte vii în mişcare.