Mă tot mir / Nişte curve naţionale

Începusem să fiu puţin îngrijorat din cauza faptului că nu prea mai înţelegeam ce se petrece cu clasa politică. Deputatul PSD Cristina Dumitrache mi-a redat tonusul şi mi-a infuzat o doză substanţială de optimism puţin temperat. Duduia a cerut public legalizarea prostituţiei, susţinând că, oricum, prostituţia este „o realitate de care nu putem face abstracţie, o activitate generatoare de profit.”

Personal am crezut de multă vreme că prostituţia e legalizată. E suficient să te uiţi la membrii Guvernului şi la cei ai Parlamentului ca să ai această certitudine. De mai bine de un sfert de secol (regimul de tristă amintire nu-l mai luăm în calcul, că unii au şi antecedente staliniste), parlamentarii şi miniştrii, indiferent din ce partid fac parte, dau dovadă că sunt cele mai ale dracului curve naţionale. Ca urmare, multă vreme am crezut că prostituţia e deja legalizată, că altfel cum de şi-au permis astea şi ăştia să se dea în bărci pe bani publici atâta vreme prin palatele Bucureştilor şi prin căsoacele ridicate din curvăsărie? Care curvăsărie are mai multe feţe şi mai multe metode de a fi pusă în practică. Aşa se şi explică faptul că numeroase personaje politice ne explică că au luat poziţie în diferite chestiuni. Şi poziţiile astea sunt nenumărate şi dau posibilitatea de a trece din una în alta.

Atâta vreme cât jegoasele astea, pun „doamnele” în faţă, ca să nu fiu acuzat de misoginism, şi jegoşii ăştia, care valorează exact cât valorează ţoalele de pe ei şi păpucii cu care-s încălţaţi, au curvăsărit între ei fără să-i deranjeze nimeni şi nimic, ce puteai să crezi? Că toată treaba e după lege. De când s-a dat liber la reţineri şi arestări am început să am dubii în legătură cu puterea mea de înţelegere. Adică ăştia erau nişte curve naţionale şi nu erau în legalitate? Ce făceau ele şi ei nu era după lege?

Demersul cocoanei de la PSD mi se pare în aceste condiţii perfect justificat. Să se legalizeze dom’le prostituţia, că altfel o să ajungem o ţară fără Guvern şi fără Parlament. Şi nici nu mai sunt locuri în puşcării pentru toate curvele astea naţionale. Ce-o să facem atunci? Că doar n-o să înconjurăm Palatul Victoria şi Casa Poporului cu sârmă ghimpată şi să scriem pe ele „Lupanar”, respectiv „Casă de toleranţă”. Cu toate că n-ar fi o idee rea...