Mă tot mir / Monica care este

În iulie 2009, scriam despre un posibil film cu mafioţi, „Onoarea familiei Ridzi”, şi concluzionam că respectiva famiglie s-ar putea să rămână cu onoarea nereperată. Care onoare, destul de târziu ce-i drept, n-a scăpat neşifonată.

Provenită dintr-o înstărită familie evreiască, cu soţ şi catolic şi primar şi cu primul copil botezat la ortodocşi, Monica care este s-a dedulcit la banul public pe când era oareşceva ministru.

Povestea o cam ştie toată lumea. Mai puţin cunoscut e traseul banilor extorcaţi de fostul ministru, duduia plângăreaţă refuzând (încă) să recunoască că tot mălaiul ăla furat s-a dus în campania electorală a Elenei Băsescu.

Pe vremea când o furaja electoral pe aia mică a tartorului şef, Monica care este, animată de o justificată mândrie proletară, înfiera protecţia pe care parlamentarii i-o acordau lui Bombo, nelăsându-i pe procurori să-l salte şi să-i mute fizicul puhav la loc cu răcoare. Vremurile s-au schimbat şi Monica care este s-a supărat pe partidul din care făcea parte, respectiv PDL, pentru că nu prea o proteja şi nu arată faţă de ea o toleranţă cel puţin echivalentă cu cea arătată în cazuri mai grave. Ştia Monica care este ceva despre alte fiinţe bipede, purtătoare de fustă şi tot cu rang de ministru care furaseră mai abitir decât ea. Da’ n-a vrut să spună mai mult, pentru că tăcerea e de aur şi la vremea aia libertatea se mai putea cumpăra.

După ce a încercat fără succes să şteargă urmele informatice ale infracţiunilor pe care le-a comis, săvârşind în acest fel o nouă infracţiune, Monica care este s-a supărat total, definitiv şi iremediabil pe PDL, l-a acuzat că este un partid al dublei măsuri, şi-a dat demisia din partid şi a trecut la partidul lui Dan Diaconescu, altă făcătură. Care DD s-a dovedit că nu se poate proteja nici pe el, d’apoi pe ea.

Monica care este acuma la pârnaie pentru vreo cinci anişori a apelat la o ultimă manevră. În încercarea de a frânge inimile sensibile ale judecătorilor, le-a explicat cum că bunicii ei paterni au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în 1945, că ea personal este foarte bolnăvioară, că a suferit foarte mult şi că are doi copii care au nevoie de mama lor acasă. În faţa tuturor jelaniilor astea de un jalnic patetism, orice om cu scaun la cap ar putea pune o întrebare legitimă: Monica, care este motivul pentru care nu te-ai gândit la toate lucrurile astea înainte de a accepta să devii o infractoare?