ma tot mir : Mai rau ca durerea de dinti

In urma cu vreo cateva decenii, m-am declarat un adversar convins a ceea ce, pe vremea aceea, se numea „familia, celula de baza a societatii.” Am ramas tributar aceluiasi spirit si am si argumente pentru a-mi sustine optiunea. Numeroase sunt motivele pentru care nu trebuie sa te insori. Unul dintre acestea rezida din povestea – autentica – pe care mi-a relatat-o un prieten, fost mare fotbalist al urbei. Cica dupa o luna de miere care a durat cativa ani, respectivul fotbalist si consoarta lui au hotarat sa-si invite – pentru o saptamana – soacra, respectiv mama, intr-o vizita protocolara. Mai ieri m-am intalnit cu prietenul meu, marele fost fotbalist, am baut niste beri si am discutat de cele multe. Inclusiv de soacra-sa. Printre altele, omul mi-a explicat de ce-i rau sa ai soacra si de ce trebuie sa ma feresc de vizitele astea, care tind sa se prelungeasca precum gumilasticul de la prastie. „Soacra-mea a venit la noi in vizita, la invitatia noastra, ca asa am crezut noi de cuviinta, s-o invitam pentru o saptamana”, mi-a relatat prietenul. „Si de atunci n-a mai plecat de la noi”, a concluzionat omul, vadit afectat de pierderea de memorie a soacrei. Oarecum amuzat de situatie si crezand ca soacra si-a pierdut memoria cu vreo doua luni in urma, mi-am permis sa-l intreb pe amicul meu cand s-a instalat soacra-sa in sufragerie, gandindu-ma ca raspunsul va fi ceva de genul: „Cam prin luna mai!” Ei bine, raspunsul a fost unul terifiant, lasand loc urmatorului dialog: „Si..., e bine soacra-ta, la tine?” „Da, e mai bine decat crezi tu.” „Si cand zici ca a venit in vizita si a uitat sa mai plece?” “In 1987!” Atunci am realizat cat de bine imi e si cat de rau le e altora. E ca si cu durerea de dinti: doar atunci cand o ai iti dai seama de monstruozitatea dureroasa a situatiei. Mai ales cand ea dureaza dintr-un alt regim... Singura consolare ramane aceea ca nimic nu e vesnic. Nici macar Ion Iliescu sau taraganarea dosarelor lui Adrian Nastase, Miron Mitrea sau Serban Mihailescu. Mai devreme sau mai tarziu, toate cazurile astea o sa-si gaseasca o rezolvare. Chiar daca pentru asta toate soacrele din lume o sa paraseasca sufrageriile lumii doar in sunet de fanfara... Ioan BOTIS