Ma tot mir / Mai mult decat un drept

Am observat ca nu prea poti, mai ales in campaniile electorale, sa-ti exprimi parerile, fara sa superi o multime de oameni. Intotdeauna, cei care voteaza cu alti candidati decat cel pe care tu il preferi sunt mai multi. In aceleasi perioade, cu cei care iti impartasesc parerile nu prea ai multe de discutat, daca e vorba de politica. E si firesc. La ce bun sa-ti pierzi timpul purtand discutii interminabile cu oameni care, oricum, cred in aceleasi lucruri ca si tine? De discutii, mai ales in contradictoriu, oricum nu scapi, pentru ca, vorba lui Mircea Eliade, nu exista nici un popor, in afara de cel roman, care sa consume atatea energii in dezbaterile cu tenta politica. Am inceput sa ma plictisesc de campania asta. N-a fost nici spectaculoasa, nici n-am ras ca-n anii precedenti de candidati si nu i-am vazut pe niciunul dintre prezidentiabili in mijlocul unei campanii deosebite. Afise electorale, baloane si esarfe colorate purtate de eternii oameni de casa ai „sefilor” am mai vazut, moacele le cunosteam, iar discursurile au avut darul de a-mi induce o stare de somnolenta. Unde mai pui ca a si dat cu apa de sus in toata perioada asta... Nu tin minte sa fi lipsit vreodata de la vot. De douazeci de ani votez si, de fiecare data, reusesc sa supar o multime de oameni. Multimea care voteaza cu „ceilalti”. Votul asta e o chestiune pacatoasa, dintr-un anumit punct de vedere, pentru ca iti creezi o multime de animozitati si n-ai nimic de castigat dupa ce se termina tot circul. De castigat, au castigat intotdeauna altii. Nu multimea, ci putinii care au stiut tot timpul sa profite in urma schimbarilor politice. Nici acum nu se va schimba mare lucru pentru majoritatea romanilor. Indiferent cine va fi viitorul presedinte al Romaniei. N-am crezut niciodata in posibilitatea realizarii unor miracole economice, dupa cum n-am crezut niciodata in promisiunile electorale. Am crezut de cateva ori ca anumiti oameni sunt mai potriviti pentru o anume functie decat altii, numai ca, aproape intotdeauna, am avut de ales raul mai mic dintre mai multe rele. Se repeta si-n acest an povestea. Cu toatea acestea, am sa votez din nou. Am considerat mereu ca, mai mult decat un drept, e o obligatie. Nu fata de vreunul dintre candidati, ci fata de cei care, in urma cu aproape douazeci de ani, au crezut ca pot schimba ceva in bine in tara asta. Ioan BOTIS