Mă tot mir / Legile înstrâmbaţilor

Cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut săptămâna asta de felul cum înţelege statul român să-şi plătească şi răsplătească valorile. Şi treaba asta nu se face oricum, aşa cum îl taie capul pe stat, ci după cum scrie la lege. O lege strâmbă făcută, în mod obligatoriu, de nişte înstrâmbaţi, că altfel nu se explică.

Toată lumea e de acord că magistraţii trebuie să primească un leu grămadă, că responsabilitatea e mare, că trebuie eradicată corupţia, că aşa, dacă se simt cu teşchereaua plină, nu mai pot fi, la rândul lor, corupţi. Da’ ce se întâmplă cu judecătorii care saltă nişte sute de milioane de lei vechi pe lună şi tot îi împinge dracu’ să se mânjească cu banii infractorilor? Simplu: statul continuă să îi plătească regeşte, ca şi când ne-ar aduce tuturor mari beneficii.

După ce că a fost condamnat la patru ani cu suspendare, judecătorul ăla penal, Florin Costiniu, e premiat de statul român cu o pensie de doar o sută şaizeci de milioane de lei vechi. Zic „doar”, pentru că omul are alte standarde de viaţă. Cică aşa zice legea, că infractorii care-s şi judecători pot să-şi violeze şi mama, chiar în mod repetat şi cu martori, că pensiile speciale la care au dreptul nu le pot fi luate. Trai pe vătrai, nineacă!

În ăştia patru ani de condamnare, cu suspendare bineînţeles, că gunoiul nu poate sta după gratii sau să sape la sare, Infractorul Florin Costiniu va primi de la statul român, profund recunoscător pentru felul în care dobitocul şi-a făcut datoria, peste şapte miliarde şi jumătate de lei vechi. Cei mai mulţi români n-au văzut în toată viaţa lor şi nici nu-şi pot imagina cum arată mormanul ăsta de marafeţi. Da’ ce contează? Bine că face boul de Costiniu maţul baston şi sexul mare, de la bugetul de stat. Ca să fie bine aşezată cireaşa pe tort, nenorocitul poate face şi pe avocatul, culmea chiar şi în procesele în care a luat decizii în calitate de judecător. Aşa e legea...

Da’ satul român ştie să-şi recompenseze valorile! A dovedit-o prin felul cum le-a premiat pe gimnastele întoarse de la Europene. O medalie de aur nu valorează nici măcar cât ia ordinarul de Florin Costiniu pensie într-o lună. Şi mai e ceva: Belu şi Bitang, oamenii ăştia cărora li se datorează vreo două roabe de medalii aduse în România, nu sunt plătiţi de aproape un an. Cică nu există cadrul legislativ. Bine că v-aţi făcut legi pentru voi, înstrâmbaţilor!