Ma tot mir / Adio, pică frunza şi-i galbenă ca tine

De Boc ştiam de mai multă vreme că se descurcă la coasă, da’ nu bănuiam că îl preocupează şi poezia. De vreo câteva zile m-am lămurit că Emil e fire sensibilă. M-am dumirit de chestia asta atunci când l-am văzut pe fostul premier cum îi recită lui Frunzăverde diferite versuri din diferiţi poeţi. Plecase Frunzăverde din PDL şi Boc i-a transmis, printre altele, următorul vers: „Casa părintească nu se vinde”. Despre ce casă e vorba, Emil nu zice nimic, dar se presupune că e vorba de partidul portocaliu, care este, nu-i aşa, o veritabilă casă politică pentru activiştii serioşi. Sebastian Lăzăroiu, care nu deţine în proprietate o aşa fire poetică precum fostul premier, a fost ceva mai tranşant în legătură cu Frunzăverde, pe care l-a caracterizat destul de lapidar ca fiind, nici mai mult nici mai puţin, decât „un gunoi”. Se poate, Sebicule?

Revenind la vânzarea de care vorbea Boc, rămân cu câteva nedumeriri: Frunzăverde chiar a vândut partidul şi, dacă răspunsul este da, la cine? L-a vândut, aşa cum zice Boc, ca pe o casă părintească, că atunci e valoarea sentimentală mai mare, ca pe un apartament de serviciu, ca pe o bojdeucă, un coteţ sau un grajd, dacă tot a conţinut ce zicea Lăzăroiu despre Frunzăverde? Şi încă ceva, destul de important: la cine? Bine totuşi că nu a a avut de vândut o casă de dimensiunile casei lui Videanu, că nu găsea cumpărător decât printre amatorii de orientare turistică, da’ ăştia nu cred să aibe atâţia bani. Emoţionat de lirismul vorbelor pe care le scotea pe gură, Boc a mai zis că „Vântul bate, apa trece, pietrele rămân”, ceea ce, în esenţă, e destul de corect. De aia nici nu trebuie să fie supărat, că dacă bate vântul, şi bate destul de tare, mai cade câte o frunză, chiar şi verde, nu musai uscată. Apa trece, asta-i clar pentru toată lumea, chiar dacă vorbim de ape stătătoare, că şi alea se mai evaporă, caz în care putem vorbi de o plecare pe verticală. Bolovanii, care-s nişte pietre mai grele, au rămas, într-adevăr. Boc mai are de aprofundat literatură, pentru că sunt şi versuri cu frunze: frunza mea albastră, frunzuliţă muşeţel, frunză de bagrin, frunzuliţă trei migdale, frunzuliţă de cicoare, ca să nu mai amintim de frunzăverde lămâiţă şi frunzăverde de susai. Da’ ce o să recite Boc, dacă pleacă Blaga, de exemplu?