Mă tot mir / Peste o lună…

Ce minunat congres portocaliu a mai avut loc! Ca toate congresele tuturor partidelor. Cu discursuri sforăitoare şi aplauze de complezenţă. Nici măcar fostul prim-ministru nu a reuşit să spargă monotonia asta monolitică de partid în coborâre vertiginoasă.

Ungureanu se lăuda cu guvernul pe care l-a condus două luni şi ceva, despre care spunea că a făcut în câteva zeci de zile ce n-au făcut alţii în ani de zile. Asta am înţeles că a fost o critică la adresa numeroaselor guverne Boc. Udrea n-a aplaudat în acest moment al discursului. Lângă Udrea stătea Pinalti. Cam sictirit, probabil pentru că nu avea prilejul să-i lipească pe frunte lui Ungureanu o bancnotă de o sută, aşa cum îi place lui să facă la comicării. Spectacolul a fost gratuit de data asta şi ce-i gratis nu-i de valoare.

Ungureanu se zdrobea de mama focului să le explice pedeleilor că nu se mai poate face politică aşa cum s-a făcut până acum. Asta am înţeles că e o altă critică adusă guvernărilor Boc. În spatele lui Mihai Răzvan, greii partidului îl fulgerau cu privirile unor veterani târşiţi prin toate tranşeele şi bătăliile lumii, ciuruiţi de gloanţe şi şrapnele, bătuţi de ploi, vânturi şi sergenţi homosexuali, obligaţi să asculte un discurs despre eroism ţinut de un copil de trupă lăsat la vatră la vârsta de şapte ani. Ăia de acasă. Nici greii nu se omorau cu aplauzele.  

În spatele ex-premierului, Roberta Anastase părea îmbătrânită şi prigonită în momentul în care Ungureanu a vorbit despre necesitatea întineririi partidului. În spatele ei stătea Prigoană. Ăla cu pliciul. Nici ăsta nu se omora cu aplauzele. Roberta aplauda, da’ cam apatică şi cam prigonită, după cum am mai spus.

Anca Boagiu îl asculta pe Mihai cu o moacă acră de soacră superbogată nevoită să asiste la nunta fiicei sale, înzestrate corespunzător, cu un neica nimeni, rupt în cur, şomer cu datorii, beţiv şi afemeiat. Şi nu aplauda. Lipsa de entuziasm a figurilor marcante din partid poate fi explicată şi prin faptul că Ungureanu s-a declarat a fi în continuare membru al Partidului Naţional Liberal şi e greu să asculţi din opoziţie indicaţiile date de unul aflat la putere. Peste o lună, când se va petrece treaba aia cu votul, pedeliştii se vor trezi la realitate. Şi atunci nu va mai aplauda nimeni.