Ma tot mir / Intre traseism si semnul crucii

Nici nu mai stiu daca Nietzsche sau Cioran spunea ca „in umbra crucii zambeste diavolul”. De fapt, nici macar nu are importanta. Am avut tot timpul mari indoieli in privinta existentei „incornoratului”, motiv pentru care nu am crezut nici in existenta oponentului sau. Pentru simplul motiv ca daca nu exista raul, nu exista nici binele. Mai deunazi, un preot, insotit de o cohorta de calugarite de la o manastire ortodoxa romaneasca, si-au pus poalele si sutanele in cap si au parasit asezamantul bisericesc refugiindu-se, din cate am priceput, pe la ceva organizatie neoprotestanta. Inainte de a pleca, preotul si calugaritele au lasat un fel de misiva in care precizau ca s-au saturat de practicile „neortodoxe” ale bisericii ortodoxe din care faceau parte si ca se duc spre „dreapta credinta”. Care o fi aceea... Nu tare sunt eu cel care sa judece aceasta „evadare”. Din moment ce am indoieli in privinta binelui si a raului, nu pot sa ma pronunt in legatura cu ce fac oamenii crucii. Pot doar sa am indoieli, dar, daca tot s-au pronuntat niste femei in legatura cu faptul ca sunt „miresele lui Cristos”, ma gandesc ca si in lumea asta a credintei, din care eu nu fac parte, exista disfunctionalitati majore... Si acolo e o lume in care divorturile se pronunta nu dupa doua infatisari, cu avocati si judecator, ci simplu, instant. O fi si asta o incercare de a merge spre lumea vestica, daca tinem seama de faptul ca mai toti presedintii americani au fost neoprotestanti. Nu stiu daca preotul si calugaritele au ajuns pe taramul fagaduintei, dar nici asta nu e o chestiune foarte importanta. Cateodata in viata nu conteaza destinatia, ci motivatia plecarii. Sutanele iti asigura o oarecare imunitate, in sensul ca poti schimba credinta si esti primit cu bratele deschise in alt rit. Oarecum, ca in politica, unde poti schimba un partid si altul te asteapta cu voturile deschise. Intre traseismul religios si cel politic, din punctul asta de vedere, nu exista mari diferente, ba exista chiar asemanari: cei care pleaca dintr-un loc si intra in altul isi fac semnul crucii, credinta ramanand undeva la usa raiului. Iar drumul pana acolo, stim cu totii, e pavat cu bune intentii... Ioan BOTIS