Mă tot mir / Între mesianism şi schizofrenie

În 2011, toţi membrii legislativului de la Strasbourg s-au ridicat în picioare atunci când a intrat în sală un europarlamentar român. Ho, nu vă umflaţi pipotele de mândrie patriotică, pentru că nu-i de bine. Oamenii ăia s-au ridicat în picioare nu din admiraţie, ci pentru ca să-şi poată încorda mai cu forţă foalele în scopul huiduirii cu cât mai mare aplomb a europarlamentarului român Adrian Severin, care refuza să-şi dea demisia, după ce a fost dovedit corupt de nişte jurnalişti britanici. Ştiţi povestea, da’ am vrut să vă aduc aminte episodul.

După mai bine de cinci ani, Adrian Severin a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită şi trafic de influenţă. Nemernicul a zis, după ce a aflat sentinţa, că s-a încheiat comedia, ceea ce-i fals, pentru că pe mine de abia acuma mă umflă râsul şi-mi pare bine. În continuare, jigodia politică a mai zis că asta nu a fost o luptă între cinste şi corupţie, ci între patrie şi duşmanii ei, sugerând că el ar fi patria.

Mie mi se pare că omul s-a dereglat rău la copertină şi cred asta pentru că Adi a adoptat un limbaj oarecum mesianico-apocaliptico-naţionalisto-schizofrenic. Severin mai zisese cu puţină vreme în urmă că va fi condamnat pentru patriotism.

Să mori tu, măi Severine, dacă nu-i aşa! După condamnare a mai zis că nu-i este frică de cruce, de parcă ar fi un fel de mic Iisus urcând o Golgotă a pătimirilor cu procurorii biciuindu-l fără milă şi fără nicio Magdalenă care să-l plângă. Severin merge mai departe cu plasarea sa în ţoalele Mântuitorului şi zice că-i poate ierta pe  „călăii în robe”, ăştia fiind judecătorii care l-au condamnat. Aşa să faci Adriane, să-i ierţi, că ăştia chiar au ştiut ce au făcut. În fine, jigodia încearcă să-şi păstreze aura de martir şi de lider carismatic, zicând că istoria nu se opreşte aici şi că românii vor merge mai departe. Da’ ce-ai crezut, obositule, că se pune lacăt pe ţară din cauză că ai ajuns tu la „mititica”?