Ma tot mir / Homongaci şi hotărârea Sfântului Sinod

Mai multe ţircusuri, unele dintre acestea cu evidentă tentă sexuală, zdruncină Bise­rica Ortodoxă Română. Pe cale de consecinţă, Patriarhia Română a luat ho­tă­rârea de a nu mai tolera manifestări antisociale şi împotriva firii, de a stârpi răul din rădăcină şi, ca urmare, a dat un comunicat de o virulenţă extraordinară, în urma căruia izmenele de pe toţi preoţii s-au cutremurat grozav. Iată cam ce zice comunicatul: „Patriarhia Româ­nă, prin sinoadele metropolitane, va analiza pe­rio­dic aspectele privind disciplina clerului în parohii şi din toate instituţiile bise­ri­ceşti şi vor propune Sfântului Sinod soluţii concrete de promovare a vieţii duhovniceşti”. Foarte tare!

De aici rezultă că, din când în când, respectiv periodic, care periodic poate însemna din an în Paşti sau mai rar, o să fie analizată disciplina ori indisciplina popilor. Şi gata, treaba o să meargă mai departe, ca şi până acuma. Pomohaci sau Homongaci o să se destrăbăleze în continuare ca-n Sodoma antică, înainte de a o pedepsi Şefu’ ăl mare, şi pulimea recrutată dintre dreptcredincioşii care-l cred pe homosexualul ăsta libidinos un sfânt o să-i cânte-n strună, în drâmbă sau în fluierul cu greutăţi în continuare.
Şi de ce n-ar fi aşa? Cu ce-i mai vinovat Homongaci decât episcopul Huşilor, care slujeşte în continuare în sfânta besea­recă, cu toate că procurorii au găsit vreo opt filmuleţe porno în care episco­pul se joacă de-a mama şi de-a tata cu nişte foşti sau actuali elevi de-ai săi de la seminar, că treburile astea trebuie în­văţate şi apro fund date cât mai devreme de viitorii popi, ca să le poată şi ei da mai departe, din gură-n gură.
Ar mai fi şi purtătorii de sutană vinovaţi de alte cele mărunţişuri, cum ar fi traficul de droguri ascunse în Biblie, folo­sirea de acte false în scopul deturnării unor fonduri UE, luarea de mită şi falsul intelectual, conducerea autovehiculului sub influenţa alcoolului şi accidentarea unor copii, campania electorală făcută în biserică în ziua alegerilor, fără să mai luăm în calcul colaborarea cu fosta Securitate, care numai duhovnicească nu pare a fi. Pentru toate astea, Sfântul Sinod a găsit până acum diferite soluţii: frecţia cu Carmol la piciorul de lemn şi spălatul pe puţă cu pişat de fată mare. Da’ de-acuma gata, a-nţărcat Bălaia, care-i ceva capră despre care cânta Ho­mon­gaci şi nu mai merge aşa. Sfântul Sinod a hotărât: capra-i animal şi nu poziţie!