Mă tot mir / Haoleo, nasol, belea!

Haoleo, nenorocire mare! A răposat îm­păratul Iulian I, al  tuturor ţâganilor, cum s-a autointitulat înainte de gran­dioa­sa şi ţâgăneasca încoronare din anul 1993. Ştirea asta cutremurătoare ne-a fost adusă la cunoştinţă de regele ţâganilor, Cioabă, lăsându-ne în inimile strivite de durere o mică speranţă, ce vine din constatarea că minoritarii n-au rămas fără conducător.
Prea întristata minoritate va putea cu greu să umple golul lăsat în urmă de împăratul Iulian. Nu pentru că respectivul suveran cântărea peste o majă şi jumătate, ceea ce presupune că lasă chiar un gol mare în urmă, chestie pe care o ştim de la Arhimede, ăla cu baia, ci pentru că împăratul a fost o personulitate greu de egalat în fapte.
Măreţul suveran a reuşit să-şi ia baca­laureatul la vârsta de 61 de ani, în acelaşi an obţinând şi titlul de doctor. Treaba cu doctoratul s-a petrecut în India, Iulian demonstrând acolo că se pricepe mai mult decât orice moaşă la limba rromani. Maieutica lui Socrate, arta moşitului cuvintelor a pălit în faţa doctorului cu nenumăraţi arginţi, adi­cătelea Iulian.
Acelaşi personaj a devenit şi un fel de rege al lumii, deoarece a primit titlul de Rex Mundi în cadrul unei loji masonice iregulare, ţâgănească şi ea, lojă numită Curcubeul de Cupru, aluzie străvezie la căldările şi ghiulurile produse de supuşii împăratului. Nu Curcubeul de Haur, nici Curcubeul de Fer, ci de Cupru, da?
Pentru ca trecerea meteorică prin viaţă a suveranului Iulian să aibă strălucirea necesară, respectivul a înfiinţat un stat al rromilor, cu nume cică simbolic, Cem Romengo, un stat care, aşa cum vizionar l-a descris fondatorul său, nu are nici armată, nici frontiere. Am adăuga că nici de poliţişti şi nici de procurori nu are nevoie acest stat utopic.
Remarcabil din toate punctele de vedere, Iulian I s-a gândit foarte serios la un moment dat s-o ia de nevastă pe Elena Udrea, afirmând la vremea respectivă că ar fi în stare să comită ceva crimă de omor pentru ea împotriva lui Băse. N-a fost să fie. O fi contat şi deficitul bugetar în care se scălda împăratul, că de scăldat în apă se scălda la baia comunală, după ce palatul i-a fost decuplat de la apa curentă, gaz şi electricitate. Pensia de handicapat gradul doi de 170 de lei noi pe care o primea Iulian era prea modestă pentru pretenţiile Elenei. Acuma ur­mea­ză un doliu multinaţional, cu lăutari, ma­nelişti, expo flora şi salon auto de mare excepţie.