Ma tot mir / Greseala de confuzie

Taman imi incepusem concediul. In afara de faptul ca vremea era imputita, ca nu prea imi ieseau calculele legate de cheltuielile pe care le presupune un concediu civilizat si ca nu ma simteam prea bine, totul parea sa fie in regula. Chiar am reusit sa ma mobilizez suficient pentru a termina un roman inceput ieri. Linistea asta minunata, specifica unui concediu tarziu, a tinut pana spre seara. Atunci a inceput telefonul sa sune in draci. Mai multi prieteni si-au adus aminte de mine si au tinut sa ma felicite. Nu era ziua mea de nastere, de onomastica nu putea fi vorba, la 6 din 49 n-am castigat, asa ca am ramas putin surprins, cu atat mai mult cu cat cativa dintre ei mi s-au adresat si cu „excelenta”. Pe la al nu stiu catelea telefon, m-am prins. Umil Boc isi remaniase guvernul si cica ma numise ministru. Incredibil, m-am gandit, si cand te gandesti ca nici n-am solicitat o asa mare onoare. Ce ar fi fost daca ii si ceream lui Boc ceva? Probabil ca ma lasa in locul lui. Din discutiile telefonice cu amicii care ma felicitau de zor am tras concluzia ca Boc m-a numit la ministerul Muncii. Aici au aparut primele semne de indoiala privitoare la veridicitatea informatiei, pentru ca mie imi place munca ca dracului anafura si tamaia. Asta nu inseamna ca n-am respect pentru munca, numai ca respectul asta al meu e asa de incomensurabil incat nici macar nu ma apropiu de ea. In fine, telefonul a continuat sa sune. Un prieten de care nu mai stiam nimic de vreo cativa ani a tinut sa ma intrebe daca mai am palpitatiile alea care ma suparau candva, altul m-a invitat la o nunta pe undeva printr-un sat din apropierea Bistritei, pe unul il interesa daca nu pot rezolva un post de secretara pentru soacra-sa, mioapa si pensionata pe motiv de invaliditate, si cererile au continuat sa curga. N-am mai rezistat si am pornit televizorul. Pana la urma m-am prins. O asa confuzie mai rar... Umil Boc numise la ministerul Muncii pe unu’ care are acelasi nume ca si mine. Cred ca s-au prins si aia de ma sunasera, pentru ca m-au resunat. Ala cu palpitatiile mi-a transmis ca ar trebui sa ma tratez dracului si nu sa nu ma mai plang, ala cu nunta mi-a spus ca nu se mai tine nici o nunta, ca s-a certat mirele cu mireasa si ala cu soacra mi-a zis ca nu trebuie sa ma mai deranjez cu postul, ca soacra-sa a raposat, situatia fiind rezolvata. Abia astept sa-l remanieze si pe asta. Pana atunci, nu mai raspund la telefon! Ioan BOTIS