Mă tot mir / Fumatul şi furatul sau despre cât de mult înseamnă o literă

În vremea în care amărăştenii României, ăştia care formează marea majoritate a populaţiei, nu găseau prin buzunare leul orbului ca să-şi cumpere o pâine, hahalera aia de Adriean Videanu îşi tripla averea, şi aşa destul de supradimensionată în comparaţie cu inteligenţa şi capacităţile lui. La vremea respectivă, că tot era criză, infractorul ajuns ministru îşi finaliza căsocul ăla de neam prost, ca să semene cu proprietarul, de la Snagov.

Cu o nesimţire tipică interlopilor ajunşi în funcţii, Adriean ne explica cum că nemernicia aia de construcţie, demnă de un mausoleu destinat adăpostirii unui cadavru al vreunui despot asiatic, are numai 1.400 de metri pătraţi şi ea pare mare, dar, de fapt, e mică. Adriean Videanu trebuie să înţeleagă că totul este relativ, motiv pentru care celula în care a fost adăpostit de ieri după amiază are 14 metri pătraţi, adică reprezintă doar o sutime din rahatul lui de casă, şi ea pare mică, dar, de fapt, e mare. Mult prea mare pentru ce bine merită el.

Adriean Videanu face parte din categoria politrucilor care au crezut decenii la rând că sunt un fel de semizei coborâţi în mijlocul nostru, semizei cărora trebuie să li se satisfacă toate capriciile, personaje care pot face orice, fiind beneficiarii unei imunităţi absolute. De aia îşi permitea jegosul să ne trateze ca pe nişte neica nimeni, să ne fure şi apoi să ne trateze cu un dispreţ suveran. Îşi mai aduce aminte cineva cum ne explica banditul de Adriean că şi-a ridicat vilocul cu bănişorii puşi de-o parte pentru că el a fost cumpătat, econom, şi nu a fumat? Nu a fumat, dar a furat! Cât de mult înseamnă o literă! 

Io şi alţii ca mine am fumat. N-am calculat cât am pierdut la afacerea asta, da’, orişicât, nu cât să pot betona aleea care duce la casa de neam de prost a lui Videanu. Despre construcţia faraonică, apartamentul de la Mamaia, cele trei apartamente din Bucureşti, zecile de mii de acţiuni la diferite companii şi autoturismele de lux nici nu poate fi vorba. Boul bălţii dădea pe un singur mic dejun luat la Monte Carlo mai mulţi bani decât aş putea fuma vreodată, chiar dacă aş fuma şi-n somn. După ce o să se hotărască în ce penitenciar va sta Adriean mai mulţi ani de acum înainte, o să-i trimit un pachet de ţigări. Câteodată, nu întotdeauna, ce-i drept, în timp ce fumezi mai şi gândeşti. Fumatul s-ar putea să i se pară preferabil furatului.