Mă tot mir / Frecţii ungurene. De centru-dreapta

Îmi place din ce în ce mai mult Mihai Răzvan Ungureanu. Nu pentru că a avut unul dintre cele mai scurte mandate de premier din istoria României, ci pentru că omul e plin de idei măreţe, adică are viziuni. De dreapta, neapărat. A şi descoperit cele şapte idei care definesc o dreaptă sănătoasă, pe care o asociază musai cu PDL.

Prima chestiune o reprezintă respectarea legii. Se crăcănează de râs pedeliştii cu greutate în partid, ca şi bandiţii din celelalte partide. Nicio guvernare nu s-a bazat pe respectarea legii. Dacă ar fi aşa, nici dracu’ nu s-ar mai lupta să ajungă la guvernare. Tocmai asta e ideea: să obţii puterea ca să poţi fenta legea, nu s-o respecţi. Dacă te freacă tare onestitatea şi vrei să respecţi legea, rămâi anonim, nu te bagi în politică, nu te agiţi să ocupi nu ştiu ce funcţii şi-ţi iese, că nu-i greu, şi legea e făcută doar pentru ăştia mulţi şi proşti.

Mai la coada principiilor ungurene de centru dreapta stă familia. Aici cred că au râs ăl mai tare Prigoană cu Bahmuţeanca lui cu tot, ea nefiind portocalie. Astea-s frecţii cu Carmol la picior de lemn. Recunoaşterea meritului e pe podium, fostul premier fiind un merituos de felul lui, că altfel nu putea fi şi prim ministru şi şef la spioni în acelaşi timp.

O meritocraţie românească se leagă indisolubil de glumiţa cu respectarea legii.

Foarte importantă este şi ideea de centru dreapta potrivit căreia statul trebuie să servească cetăţenii. Mare dreptate are omu’, că doar cetăţeni ai statului român sunt şi Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Roberta Anastase, Dinu Patriciu, Elena Udrea, Laszlo Borbely şi tot neamul lor. Şi ăştia trebuie serviţi, în cazul lor statul ocupând importanta funcţie de chelner al cărui patron îi ia bacşişurile.

Cu toate ideile astea, Ungureanu, modest din fire, aşa cum îi stă bine unui fost utecist de nădejde, vrea să pornească o organizaţie non-guvernamentală, nu un partid, demonstrându-ne astfel că până şi ambiţiile lui pot fi parţial controlate. Aştept cu nerăbdare primele înscrieri în organizaţia asta, deocamdată fantomatică, având convingerea că primii înscrişi vor fi ăia care cred cu tărie că statul trebuie să-i servească.