Mă tot mir / Duminică cu filme

Mie îmi plac filmele de mor după ele. Nu toate, da’ orişicât. Tocmai de aia mi-am ciulit urechile în momentul când l-am auzit pe Sebastian Lăzăroiu, individul ăla penibil, specializat în pupat între bucile lui Băsescu, zicând ceva despre filme, respectiv următoarele: „Dacă vreţi să vedeţi un film horror, priviţi duminică pe fereastră. O să vedeţi armate de zombi încolonate spre secţiile de vot.” Măi Sebucule, chiar aşa? Adică dacă tu nu vrei să votezi, ceea ce e dreptul tău constituţional, ăia care vor să voteze, ceea ce e dreptul lor constituţional, sunt zombi? Adicătelea io, care am să merg la vot, sunt zombi? Da’ de ce se simte obligat gunoiul ăsta de Lăzăroiu să mă jignească? Că mie, dacă stau bine să mă gândesc, nici nu-mi plac filmele horror.

Nici cu filmele porno nu prea mă împac, da’ dacă tot veni vorba că e bine să ne uităm duminică la filme din astea, mai şucare, mai deosebite, cred că o să mă uit la un film porno cu cele mai ale dracului perversiuni, film în care joacă numai Sebastian Lăzăroiu şi doamna mama lui. Fiind zombi, un personaj cu creierul spălat, că despre asta cred că făcea vorbire cretinul, s-ar putea să nu pricep mare lucru din ce-i face Lăzăroiu lu’ mă-sa sau mă-sa lu’ Lăzăroiu, motiv pentru care o să mă rog de producătorii filmului să facă mai multe filme pe aceeaşi temă şi cu aceeaşi actori.

La fel de frumos ar fi dacă m-aş uita la un documentar frumos, cu animale foarte proaste, dispărute în cretacic. Aici am o variantă ajutătoare; nu-i musai să mă uit la un film din ăsta, ca să nu-mi obosesc mintea de zombi, când mă pot uita la o poză de-a lui Ludescher.

Oricum, indiferent de ce zice cretinul de Lăzăroiu, mă duc să votez. Chiar dacă ştiu că n-o să se schimbe prezidentul. E dreptul meu şi n-am de gând să renunţ la el doar pentru că nişte oligofreni de tip Lăzăroiu mestecă rahat. Pe de altă parte, la fel de cretini, de oligofreni şi de perverşi cu mamele lor sunt şi cei care, aflaţi în tabăra anti Băse, îi jignesc pe cei care duminică nu vor vota. Idioţii n-au culoare politică. De aia nici măcar Ludescher nu-i verde...