Ma tot mir /De ce tin cu Brazilia...

Pentru ca brazilienii n-au castigat niciodata Cupa Mondiala jucand acasa, sprijiniti de un regim dictatorial, asa cum s-a intamplat in cazul Italiei si Argentinei. Pentru ca Pelé nu s-a drogat niciodata, ca si Maradona si pentru ca brazilianului i-au fost suficiente capul si picioarele, neavand nevoie de “mana lui Dumnezeu”. Pentru ca sanii braziliencelor din “torcida” sunt poate cei mai frumosi sani vazuti vreodata pe stadioanele lumii si pentru ca sanii astia adapostesc inimi care pulseaza in ritmul de samba pe care artistii “cariocas” il impun mingii. Pentru ca brazilienii, chiar si atunci cind Zeul Fotbalului le intoarce spatele, nu se retrag in genunchi sau taris, ci in aplauzele unei lumi intregi. Pentru ca, indiferent de numarul stelelor de pe tricourile lor, semnificand numarul Cupelor Mondiale castigate, magicienii balonului rotund joaca de parca ar fi castigat tot ce se putea castiga sau, dimpotriva, n-ar fi castigat pana acum nimic. Pentru ca nu simuleaza ca italienii, pentru ca nu sunt previzibili ca si germanii, pentru ca n-au inventat fotbalul ca si englezii, dar l-au dus aproape de perfectiune, pentru ca nu joaca fara sa stii ce joaca, ca belgienii lui Ganguta, si pentru ca o pasa braziliana de efect valoreaza intr-o statistica sentimentala mai mult decat zece goluri inscrise de oricine, in poarta oricui. Pentru ca bucuria golului e mai frumoasa decat incrancenarea fundasilor si pentru ca zeci de mii de pusti de pe plajele Copacabanei apreciaza mai mult fotbalul decat carnavalul de la Rio.Pentru ca atunci cand brazilienii castiga un meci, aproape ca nici invinsii nu se supara si pentru ca atunci cand brazilienii pierd frumusetea, ingenuncheaza in fata geometriei si sufletul se pleaca in fata unor formule matematice. Pentru ca un meci al celor care formeaza “seleçao” e mai important pentru sute de milioane de oameni decat orice alt eveniment petrecut pe planeta. Pentru ca nimeni n-o sa poata imita niciodata broderia de pase, “foarfeci”, “calcaie” si atingeri tandre de balon pe care vrajitorii auriverde o tes pe teren. Pentru ca fotbalul a ramas inca pentru brazilieni mai mult sport si iubire decat afacere. Pentru ca mama, care nu stia sa deosebeasca un off-side de un fault, tinea cu Brazilia, pentru simplul motiv ca nu-i placea sa ma vada plangand atunci cind pierdea Brazilia. Pentru ca iubirea e mai importanta pentru unul ca mine decat toate matematicile lumii. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro