Mă tot mir / Cum să nu te sinucizi

Georges Minois a scris o carte care se numeşte Istoria sinuciderii. Zilele trecute mi-am dat seama că din lucrarea asta, absolut minunată, lipseşte un capitol care ar putea purta titlul „Cum să nu te sinucizi”, cu un subcapitol extrem de instructiv, „Varianta Adrian Năstase”. Aşa o sinucidere ratată mai rar...

Important e că omul ne-a dat de lucru, împărţind iarăşi naţia în două tabere. Ca de obicei, mie îmi plac mai mult ăia care îi plâng de milă fostului premier. Dintr-o dată, până şi adversarii politici din vremea când Bombo îi zdrobea cu aroganţa lui au descoperit că respectivul este un tip mândru, demn, un luptător adevărat, un tip care nu suportă nedreptatea, un hărţuit politic, un om de bine, un ceva care nu există în lume decât într-un singur exemplar, dar şi ăla puţin împuşcat.

Nu cred că Năstase trebuia să recurgă la acest gest de tot rahatul, că oricum au descoperit avocaţii lui că e diabetic, că suferă cu inima şi că nu poate suporta regimul de detenţie. Treaba cu diabetul o bănuiam, că Adrian ex-premierul minune e destul de siropos şi zaharisit, problemele cu inima trebuiau să apară, că se vede de la distanţă că e un individ aşa de sensibilos că foioioi, şi faptul că nu suportă treaba cu celula nu mai trebuia să ne spună nimeni, că nicio celulă nu-i aşa de spaţioasă ca imobilul din Zambaccian. Mi-a plăcut şi pelerinajul la spitalul ce are onoarea să găzduiască ilustrul personaj, ca şi jelania colegilor de partid ai acestuia şi nu numai. Dacă din greşeală îi ieşea treaba cu împuşcatul, Năstase era acuma martirizat, chiar dacă preoţii ar fi zis că-i păcat. Io cred că-i păcat că nu i-a ieşit din prima, dar până şi Adrian Năstase mai merită o şansă. Ca-ntr-un banc celebru cu blonde.

Ion Iliescu zice că el l-ar fi graţiat pe Adrian Năstase dacă era preşedinte. Nu mă îndoiesc de această nobleţe a fostului preşedinte, pentru că „surâsul Hiroshimei” l-a graţiat până şi pe Miron huilistul. Dacă era mitropolit îi ierta şi păcatul suicidului, iar dacă era Cătălin Botezatul probabil că îi aşeza fularul altfel la gât. Apropos de fular: folosit cu ceva energie suplimentară, respectivei piese vestimentare i se putea da rolul de garou. Ca să-i oprească sângerarea, nu vă gândiţi la cine ştie ce prostii...