Mă tot mir / Bun şi mirul la ceva

Liberalii nu-s mai buni decât ăilalţi. Mai ieri l-au scos basma curată pe Varujan Vosganian, faţă de care DIICOT ceruse încuviinţarea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu şi complicitate la delapidare, în dosarul Romgaz. Prin această minunată iertare a păcatelor păcătosului, a cărui îndreptare se doreşte, şi nu cercetarea lui, liberalii au mai dat o dată cu mucii-n fasole, ce-i drept cu milă creştinească.

Armenii au fost tot timpul credincioşi nevoie mare. Nu ne mai trebuia nicio dovadă în acest sens, că am citit şi noi nişte cărţi de istorie, dar Varujan a hotărât că trebuie să ne mai dea o pildă. De aia cred io că s-a prezentat în Senat cu o taşcă în care-şi ţinea pe lângă discursul lacrimogen o sticluţă cu mir şi oareşceva carte de rugăciuni. Până au votat ca dracu’ colegii lui senatori, Vosganian s-a uns cu mir pe frunte, bineînţeles şi obligatoriu dând maglavaizului formă de cruce, şi citind cu credinţă mare acatistele din broşurica din dotare. Nu se ştie provenienţa mirului, dar ştiind câte ceva despre Varujan putem bănui că e furat de la târnosirea vreunei biserici.

Oricum, e păcat de vinul alb, uleiul de măsline şi mirodeniile irosite pe gresarea şoriciului senatorial.

Mare-s minunile tale, Doamne, şi mare-i puterea ta, milele tale, Doamne, în veac le voi cânta! Cum să nu te alături psalmistului văzând cu câtă milă creştinească senatorii l-au spălat de păcate pe Varujan şi cum Duhul Sfânt le-a dat înţelepciunea lui Solomon ca să voteze cum se cuvine şi să poată ridica la cer slavă zicând: „Pentru că mila mea îl va ajuta şi braţul meu îl va întări.” 

Cu mirul pe frunte şi rahatul în izmene, Varujan a tras şi o porţie de cucernic plâns, bolborosind în barbă sfârşitul Psalmului 88: „Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.” Până acuma am crezut că mirul e ca pătrunjelu-n supă, nici nu strică, nici n-ajută, da’ uite că s-a dovedit că n-am avut dreptate. Ajută, căci dacă e vorba de DIICOT, putem cita din nou din psalmi: „Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină”. Şi l-ai scăpat pe robul tău, am putea adăuga, din mâna vrăjmaşilor lui, luându-le puterea sabiei, ca să nu se poată veseli aceştia şi ca Vosganian să se smerească şi să Te laude, sprijinitor al mântuirii lui. Dacă se dădea şi Udrea cu mir şi nu cu Imperial Majesty, poate altfel stătea treaba...