Mă tot mir / Bucuriile lui Voiculescu

S-a mai pronunţat o condamnare pe fond. De data asta e vorba de Dan Voiculescu. E drept că cinci ani de închisoare cu executare nu-s de ici, de colo, numai că sentinţa nu e definitivă. Preşedintele Băsescu îşi amână pentru o vreme bucuria. Dacă sentinţa definitivă nu se pronunţă până în februarie anul viitor, Voiculescu scapă basma curată, că tot era vorba despre ceva spălare. De bani. Câteva luni trec repede şi omul are avocaţi suficient de bine pregătiţi ca să tergiverseze lucrurile atâta timp cât este necesar. Sentinţa a venit după 1.750 de zile de la darea în judecată, ca urmare încă vreo 150 nu înseamnă aşa de mult, mai ales că Voiculescu poate ataca sentinţa pe două căi: apel şi apoi, dacă mai e cazul, recurs.

Uneori condamnările astea nici nu par aşa de rele. De când a intrat la puşcărie, Becali a făcut o grămadă de bani. Steaua merge bine, nu prea are rival în campinatul intern, s-a calificat în grupele Champions League, aducându-i latifundiarului o căruţă de bani, l-a vândut pe Chiricheş, ceea ce înseamnă altă roabă de bani, şi mai ieri s-a pronunţat o sentinţă care zice că Becali trebuie să primească de la Primăria capitalei ceva mai mult de un milion de euro pentru un teren vândut în urmă cu un an. Deci, nu-i chiar aşa de rău. Cât timp a stat la „mititica”, nici lui Adrian Năstase nu i-a mers aşa de rău. Şi-a plătit o datorie de vreo şapte sute de mii de euro şi a scris câteva cărţi, îmbinând în acest mod performanţa economică cu realizarea pe plan cultural.

Condamnarea lui Dan Voiculescu a venit la o zi după ce magnatul presei şi-a sărbătorit ziua de naştere. Ca să aibă omul o bucurie suplimentară. Adăugată la măsura dispusă de Tribunalul Bucureşti de punere sub sechestru a sumei de 15 milioane de lei şi a unui imobil situat pe şoseaua Kiseleff. Bucuriile nu vin niciodată singure.  

După condamnare, Voiculescu a afirmat că nedreptatea care i s-a făcut nu se poate compara cu problemele oamenilor săraci şi cele ale tinerilor fără loc de muncă. Atâta grijă şi compasiune mai rar. Nu oricine poate. Când ai atâtea milioane pe care ţi se poate pune sechestru, poţi să te arăţi îngrijorat de soarta celor fără leul orbului. Io de aia nu pot da dovadă de atâta compasiune, că-s îngrijorat de soarta mea. Da’ nici n-am bucuriile lui Voiculescu…