Ma tot mir / Bucuria eliminarii

Asa o mare bucurie n-am trait de multa vreme. Ce poate fi mai frumos decat o eliminare a Italiei inca din faza grupelor? In grupa considerata a fi cea mai slaba de la acest Campionat Mondial, Italia a reusit performanta istorica de a se clasa pe ultimul loc. O asa clasare superba m-a bucurat mai mult decat o eventuala cadere a guvernului Boc. Ma mai bucurasem cu cateva zile inainte, ca plecase si Franta acasa. Campionii si vicecampionii lumii pot organiza acuma un meci amical, ca sa nu se plictiseasca pana castiga Brazilia un nou titlu. Am uitat si de rata pe care o am la banca, am uitat si de faptul ca oligofrenii care ne guverneaza o sa-mi fure 25% din salariu si m-am bucurat de aceasta victorie a zeului fotbalului asupra macaronarilor care au incercat – si de multe ori au si reusit – sa omoare fotbalul. Nu ma tare pricep la sportul asta, dar un campionat mondial fara Franta si Italia devine din ce in ce mai interesant. Nici macar arestarea otevistilor nu mi-a pricinuit o bucurie asa de mare. Cica nu-i bine sa te bucuri de necazul altora. Asa o fi, dar nu ma pot abtine. Stiu ca-i suparare mare in Cizma si-n Hexagon, imi dau seama ca albastrul nu mai e la mare cautare, dar ce sa fac daca imi vine sa chiui? Nu, nu-i frumos ce simt, stiu ca nu-i bine, dar nu pot sa fiu trist mai mult de o fractiune de secunda. Aproape ca nici nu-mi dau seama ca pot trece prin asa o scurta suferinta. Cine zice ca nu se intampla decat lucruri nasoale in viata asta n-are dreptate. Cand le-am vazut pifometrele lui Domeneck si Lippi mi-am dat seama ca viata e frumoasa si ca merita traita. Pana si Berceanu, Videanu, Blaga si Udrea mi-au devenit simpatici si daca, prin absurd, m-as fi intalnit cu ei cred ca nu m-as fi putut abtine sa nu-i imbratisez. Devin pervers, dar bucuria, oricare ar fi ea, contine o doza de perversitate. Dupa campionatul asta o sa ma uit cu alti ochi la un meci intre Gloria Bistrita si Otelul Galati, realizand ca fotbalul nostru are cu adevarat valoare si ca tatuajele fotbalistilor autohtoni nu sunt cu nimic mai prejos decat cele ale francezilor si italienilor. Nu-i frumos ca ma bucur si ar trebui sa-mi fie rusine. Mai chiui de cateva ori si gata. Ioan BOTIS