ma tot mir - Bucuria de a fi roman

Sunt momente in care bucuria de a fi roman ma umple de o asa mare mandrie patriotica de dau pe dinafara. Se umfla muschii pe mine asa de tare, de atata mandrie, incat sunt obligat sa dorm ca iepurele, cu ochii deschisi, ca mi-e asa de intinsa pielea pe fizic, incat mi-e frica sa inchid pleoapele, ca sa nu raman dezgolit in alte locuri... Si de ce n-as fi mandru? N-avem noi, romanii, adicatelea si eu, paduri verzi inca nedefrisate de vreun dobitoc local ajuns mare grangur, delta unica in Europa, chiar daca au confiscat-o niste mafioti din partidul fostei guvernari (da¼ si ei sunt romani), iesire la mare, cu toate ca plajele se duc dracului, obiceiuri si traditii asa de ancestrale si cu o valoare etnologica si etnografica asa de mare, ca numai unele triburi africane si polineziene se pot lauda ca mai au? Ba, avem! Cum as putea sa nu fiu mandru, chiar daca toate astea sunt ale altora? De nu stiu cate ori, taman atunci cand, in patria al carei cetatean sunt, se intamplau lucruri de toata rusinea, un prieten, Gyury Tulba, ma indemna cu o ironie nedisimulata in voce² „Bucura-te ca esti roman!¬ Stiind ca Repetitio est mater studiorum, chiar daca dictonul asta nu vine din vreo limba fino-ugrica, in timp, indemnul s-a lipit de mine. Asa am ajuns sa ma bucur la vederea paradelor festive, la care ciobanii ce cunduc turma ce o constituim cu tontii sunt prezenti in fiecare an de 1 Decembrie, ca boul la vederea furajelor, ca la vederea vacilor nu mai are nici o bucurie, dintr-un motiv lesne de inteles. As mai avea multe alte motive de bucurie² o sama de romani sunt multimiliardari in euro sau dolari, inca nimeni nu mi-a taiat gazul, nationala de fotbal s-a calificat la Campionatul European de anul viitor, am perspectiva roza ca luna viitoare sa-mi cumpar o pereche de pantofi noi, niste oameni din tara mea au votat si, ca urmare, avem europarlamentari de care nu ma indoiesc, mandri fiind si ei ca sunt romani, vor face totul pentru propasirea acestei natii lacuitoare intr-un taram binecuvantat de Dumnezeu. O vorba romaneasca zice ca „Nemultumitului i se ia darul.¬ De aia sunt eu bucuros² ca sa nu-mi ia cineva darul asta extraordinar de la natura, „sansa¬ de a fi roman. Si tot de aia racnesc din toti bojocii, da¼ numa¼ de 1 Decembrie² „La multi ani, Romanie! Oriunde te-ai afla.¬ Dupa care inchid pleoapele... Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro