ma tot mir: Bolile generalilor

Cu multa vreme in urma, in tara lui Ceausescu, doua creaturi bipede au ajuns la gradul de general. Despre Stanculescu se zvonea ca limbile pe care i le tragea Elenei Ceausescu nu ar fi fost doar pe mana. Oricum, indiferent de tentatiile care-l napadeau pe Victor la vederea gloabei Elena (Victoras a fost o vreme presedinte al Federatiei Romane de Calarie), nu se justifica aplecarile si tucaturile de mana prestate de un general in fata primei jigodii a tarii. Un general saluta, mai ales cand este in tinuta militara, nu tuca! Internetul ne arata niste fotografii in care generalul fara zabala isi incordeaza muschii cefei, pentru a se apleca pana la nivelul metacarpienelor chimistei de frunte a tarii lui Ceausescu. Despre celalalt animal posesor de uniforma militara cu vipusca lata se barfea ca ar fi fost un fel de muiere buna la toate pentru Ceausescu, mai ales pentru ca stia sa curete toate gunoaiele lasate, in mersu-i triumfator, de Conducator. Cei doi generali au fost condamnati zilele trecute. Justitia romana i-a trimis dupa gratii pentru 15 ani. Dupa pronuntarea condamnarii, Victor Stanculescu a ragait catre presa ceva de genul: „Imi pare rau ca judecatorii nu m-au tratat ca pe un general si sa ma condamne la moarte.” Habar nu are Victoras ce rau imi pare mie ca nu s-a intamplat ce-si doreste el, cu amendamentul ca el nu poate fi tratat ca un general, pentru simplul motiv ca nu a fost niciodata un general. In plus, boul gradat n-a aflat ca generalii, exceptandu-i pe acolitii lui Hitler si japonezii aliati cu acestia, nu prea se executa. Chitac si Stanculescu impart aceeasi celula, in care mai sunt doua paturi neocupate. Ori li s-a creat un confort nemeritat, ori mai sunt asteptati locatari, ca pretendenti exista. Ca-n bancurile proaste, avocatii celor doi au si sarit sa ceara intreruperea executarii pedepsei, pe motive de sanatate. Stiu ca, in decembrie ’89, Stanculescu suferea de ceva bagare a piciorului in ghips, da’ numai dupa ce a ordonat masacrul de la Timisoara. In aceeasi perioada, Chitac suferea de rosu in gat, de la cat il slujise pe Ceausescu, guitand din toti bojocii. Sa nu le fi trecut niciunuia afectiunile de care au suferit acum aproape doua decenii? Nu mai are nicio importanta. Calaretul si calaritul familiei Ceausescu sunt, in sfarsit, in intimitate si se pot deda netulburati la exercitii hipice. Ioan BOTIS