Ma tot mir: Autonomia plansului scolar

Dupa vizita prelungita prin judetele Covasna si Harghita, presedintele Basescu a emotionat o tara intreaga, daca nu cumva doua, afirmand ca, in respectivele judete, copiii maghiari invata limba engleza cantand si limba romana plangand. Ce-i drept, limba romana este foarte grea si copiii respectivi traiesc intr-o izolare lingvistica totala; nu aud pana in momentul in care ii duc taticii si mamicile la scoala nici un cuvant romanesc, nu au nici un canal de televiziune in limba romana, nu au vecini si prieteni de joaca romani, cu care sa mai schimbe o vorba, rezultatul fiind acela ca, ajunsi la varsta scolara, limba romana le pare o limba extraterestra si de aia plang. In acelasi timp, presedintele Basescu a acuzat UDMR ca are „un comportament feudal in judetele Harghita si Covasna” si ca „nimic ce nu este UDMR nu are drept la existenta”. Din cate stiu eu, limba romana nu este UDMR, de aici rezultand ca, in cele doua judete, nu are drept la existenta. Poate de aia plang copiii maghiari din secuime, pentru ca sunt obligati sa invete ceva ce nu-si justifica dreptul la existenta. Si poate ii irita si faptul ca sunt in situatia de vasali ai invatatoarei, care-i trateaza de pe pozitii de suveranitate, daca tot e vorba de un fel de feudalism tarziu. Stau si ma gandesc ca oricum programa scolara e destul de incarcata pentru prichindei. La ce sa-i mai obligi sa invete o limba fara nici un viitor? Oricum, asta a zis-o tot presedintele, ultima moda la angajarea in administratia publica din zona respectiva este obligativitatea cunoasterii limbii maghiare. Poate toti copiii maghiari si secui de pe acolo vor sa se faca, atunci cand vor fi mari, administratori publici locali si limba romana nu-i de nici un folos in domeniu. Ce-i drept, nici la aprozar nu faci nici cat o ceapa degerata daca nu stii ungureste, indiferent daca esti cumparator sau vanzator, in ultimul caz fiind putin probabil sa fii angajat. Imi aduc aminte ca, in copilarie, am avut mai multi prieteni maghiari de la care incepusem sa invat ungureste. S-a nimerit ca parintii mei s-au mutat si am fost obligat sa-mi schimb si eu domiciliul. Am ramas si fara prietenii mei unguri si fara sa invat cum se cade ungureste. Imi mai aduc aminte ca n-am plans deloc atunci cand am aflat ca la apa romaneasca ii corespunde viz in ungureste. M-a umflat insa plansul cand mi-am salutat azi o vecina unguroaica cu „Chezi ciocolom.” Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro