Ma tot mir: Atunci si acum

Nu stiu cate discutii am avut de-a lungul timpului cu Dan despre faptul ca lucrurile se schimba cu mare greutate intr-o Romanie caracterizata de imobilism. Tonul discutiilor era unul amar si am avut de multe ori senzatia ca toata zbaterea noastra e inutila. Potentatii zilei ne sfidau atunci asa cum ne sfideaza si astazi. Marii „rechini” despre care s-a scris si s-a vorbit atat de mult sunt si astazi liberi. Sunt ceva mai grasi si mai batrani, dar, in rest, pozitiile lor au ramas inatacabile. S-a schimbat, totusi, ceva. Au aparut noi institutii ale statului roman, institutii despre care am crezut ca se vor ocupa de cei care si-au asigurat statutul de „rechini”. Am crezut atunci ca marea coruptie si-a gasit un oponent pe masura si ca justitia isi va intra cu adevarat in drepturi in Romania. Recunosc ca m-am bucurat. Atunci. In ultima vreme, un individ ramas anonim ne tot scrie pe site-ul GAZETEI. Nu i-am raspuns niciodata la toate acuzatiile, jignirile si invectivele pe care ni le-a adresat. Omul e prea pornit impotriva noastra ca sa poata accepta si o alta parere decat cea pe care si-a format-o si orice incercare de a-l lamuri ca lucrurile nu sunt asa cum le vede el e inutila. In ultimul mesaj, omul zicea ca prostia mea e nemasurata. E pentru prima data cand ii dau dreptate. Numai un prost sadea putea sa creada ca marii „rechini” si-au gasit nasul. In locul lor, dupa gratii, a ajuns Dan. Acum. Acuzatiile care i se aduc lui Dan sunt extrem de grave, dar pare ca nu intereseaza pe nimeni ca nu exista nici un fel de probe impotriva lui, in afara de niste acuzatii ale unor oameni mai mult sau mai putin dubiosi care sustin ca ar fi fost santajati cu ceva ani in urma. Un jurnalist, poate mai informat decat mine, imi spunea ca in dosarul in care e cercetat Dan exista noua pagini care-l privesc (e vorba de acele plangeri impotriva lui, plangeri pe care nu le poate dovedi nimeni) si sute de pagini referitoare la importanti oameni politici, chiar presedinti de partide. Pe ei, nimeni nu-i intreaba nimic. Ei au dus-o bine si atunci, o duc foarte bine si acum. In vreme ce Dan Parcalab reciteste Biblia intr-o celula, viata lor meschina se deruleaza nestingherita. Pe cativa i-am vazut inchinandu-se prin biserici si pe la manastiri. Stiu ca Dan e un om credincios si de aceea n-am sa scriu nimic despre nedreptatea pe care Dumnezeu o mai lasa cateodata pe pamant. Atunci cand l-au retinut, ne-am intalnit pentru prima oara in acest an. Unde altundeva, daca nu in redactie? Ne pregateam sa scriem o noua pagina din istoria GAZETEI, intr-un an nou si intr-o Romanie noua. N-a fost sa fie asa. Nu ne-au lasat. Acum, l-am vazut pe Dan in boxa acuzatilor. As fi vrut sa-i spun ca e infinit mai greu fara el, dar cred ca stie. L-am vazut senin si l-am auzit pomenindu-l pe Dumnezeu. Cand o sa fie liber o sa ma certe ca mi-am pierdut credinta. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro