Mă tot mir / Aleluia şi Sibutramina!

Am trăit, Doamne, s-o văd şi pe asta! Adi Mutu s-a dat la cele sfinte şi s-a jurat pe cravata lui de pionier că nu se mai face muci, că nu mai trage pe nas, că nu mai bate ospătari, că nu se mai sexează cu toate curvele siliconate şi că, per total, o să fie băiat cuminte.

După câte se pare, ortodoxia nu l-a prea ajutat de-a lungul vieţii, din moment ce a luat decizia de a se face băiat cuminte numai trecând la Biserica Creştină după Evanghelie, care nu e sectă (m-am informat!), ci e unul dintre cele optsprezece culte acceptate de statul român. O fi şi asta o rezolvare, cu toate că eu văd lucrurile mult mai simplu. Ori eşti băiat bun, ori nu eşti, după cum ori eşti şmecher, ori nu eşti. Nu cred că devii mai bun schimbându-ţi religia, după cum nu cred că lupul se transformă în miel (că tot vorbim de credinţă) schimbându-şi părul.

Din păcate, Mutu face parte din categoria oamenilor care, ori îşi schimbă religia ori nu, tot proşti rămân. Handicapul de care suferă Mutu îl transformă într-o fiinţă bipedă pe care dac-o împuşti în cap n-o poţi opri din mers, pentru că nu-i afectezi nici un organ vital. Piciorul pentru Mutu e mult mai important decât capul, din acest punct de vedere.

Ceva oligofrenă de prin Oltenia a compus mai acum câţiva ani, cred, o minunată pesă de folclor autentic care se autointitulează „Balada lui Adrian Mutu”. Dacă o cânta un mut, era suportabilă. La vremea aia, trăgătorul pe nas era încă ortodox. Acuma, după schimbarea apartenenţei religioase a idiotului, o să se găsească vreun alt handicapat care să-i compună oareşceva bluz.

Mai îmi aduc aminte că, prin 2008, Cristi Borcea, infractorul ăla cu coteţ la maiami, a deschis un cont în care fiecare român generos să poată vărsa o sumă de bani pentru ca Adi Mutu să-şi poată plăti datoriile faţă de clubul londonez la care se drogase, care club nu era de noapte, ci de fotbal. Adică noi, ăştia care mâncăm prăjituri presărate cu zahăr praf şi nu cu cocaină, suntem mai proşti decât Mutu. Nu prea i-a ieşit figura asta lui Borcea, după cum nu-i mai ies golurile lui Mutu, exclus cele bancare. Până la urmă şi io-s rău. Că ce dacă omu’ Mutu s-a apucat de rugăciuni? Toţi avem câte un hobby. Mai bine i-aş fi urat spor la rugăciuni. Aleluia şi Sibutramina!