Ma tot mir: Ajutor de inmormantare

Mai zilele trecute am vazut topul celor mai bogati zece burlaci ai Romaniei si nu m-am regasit printre ei. Pe card nu m-am uitat, ca stiam ca-i gol, dar mi-am numarat maruntisul de prin buzunare si am cautat prin hainele pe care nu le-am purtat de iarna trecuta. Rasplata acestei cautari febrile s-a materializat intr-o suma suficienta ca sa-mi pot cumpara un ziar... Pe prima pagina am recunoscut unul dintre cei mai bogati indivizi din Baia Mare, om cu fonctie si afaceri, cu tupeu si crasma in care se fac coptaturi italienesti. La un moment dat, am avut senzatia ca osanza din falcile balonatului se scurge pe pagina de ziar, motiv pentru care am abandonat fituica, ca parca se transformase brusc in “Pentru socialism”-ul de pe vremuri, in care-si duceau navetistii slanina la lucru. Oricum stiam cam ce-i trebuie “zepellinului”. Remorcat cu greu, ani de zile, ca la tonajul pe care-l are nu-i usor sa-l cari in spate, individul asta caruia ii plac platourile (si alea cu trufandale si alea cu taxiuri, statuie de miner si fantana arteziana) a ajuns la concluzia ca locomotiva care l-a tractat ani de zile poate fi scoasa pe linie moarta si ca se poate deplasa singur, ba mai mult, poate aspira la pozitia de lider. Un fost profesor din facultate, om cu greutate in randul liberalilor la nivel national, imi spunea candva ca liberalii au fost intotdeauna “baieti subtiri”. Poate de aceea am avut intotdeauna o sensibilitate fata de regimurile de dreapta. In plus, mie nu-mi plac grasimile si nici persoanele cu curul exagerat de mare. Primele ma fac sa dorm agitat si celelalte reusesc sa ma agite cand nu dorm. In fond, nici n-ar trebui sa-mi fac probleme prea mari; Constitutia nu-mi interzice sa-mi displaca supraponderalii, mai ales in conditiile in care se dau balene, si nici nu ma obliga sa-i simpatizez pe toti complexatii de fizicul lor expansiv. Am insa o problema cu astia cu masa mare, ca acolo si inertia e pe masura si-i greu sa-i opresti dupa ce si-au luat avant... Uitandu-ma la falcile labartate pe pagina de ziar aruncat la cosul de gunoi, mi-am adus aminte ca parlamentarii si-au votat un ajutor de inmormantare de doua mii de euro. Brusc, am inteles de ce: pentru unii, groparii au de sapat o saptamana si oamenii aia trebuie platiti. Cu excavatorul merge mai repede, da’ si ala consuma... Chiar si in cazul in care e vorba de un sinucigas politic. Ioan BOTIS