Ma tot mir: „Asasinarea morala” a Iudelor

Nu se mai mira nimeni de faptul ca Biserica Ortodoxa Romana a criticat verdictele de politie politica date de CNSAS si ca „nu se tine seama de contextul extrem de ostil si de umilirea si santajul la care au fost supusi clericii in timpul dictaturii comuniste.” Ca urmare, BOR considera deciziile CNSAS „asasinate morale”. Si pentru ca e vorba de asasinate, carevasazica de niste pacate capitale, a decis sa nu ia in considerare cele cinci decizii de politie politica primite in ultimele saptamani de un mitropolit, doi arhiepiscopi, un episcop si un episcop vicar. Din punctul de vedere al Sfantului Sinod, colaborarea preotilor cu Securitatea a fost urmare a santajului, respectiv „folosirea unor mijloace de presiune inimaginabile, inclusiv fortarea la cooperare si semnarea de angajamente.” BOR a mai acuzat CNSAS si de faptul ca nu a contextualizat problema colaborarii preotilor. Urmarea e ca BOR o sa-si faca o comisie proprie de studiere a activitatii preotilor ortodocsi in perioada dictaturii comuniste, o comisie care nu va face nici un fel de deconspirari, ci va urmari sa arate „persecutarea si suferinta Bisericii Ortodoxe Romane in perioada dictaturii comuniste.” Nici nu era de asteptat ca Sinodul asta, care numai sfant nu e, dupa umila mea parere, sa accepte niste decizii care nu-i sunt favorabile. Mi se rupe sufletul de santajul la care au fost supusi clericii de catre Securitate. Mi-i si imaginez pe burtosii astia de acum cum ii obligau securistii sa manance carnati, purcei de lapte si sarmale cu smantana in Vinerea Mare, daca refuzau sa incalce taina spovedaniei. Mijloacele astea „de presiune inimaginabile” i-or fi sporit in greutate, de nu-i mai incap usile imparatesti. Se pare ca atunci nu s-au prea simtit „asasinati moral”, din moment ce mana trecea cu usurinta de pe paharul cu vin pe stiloul cu care-si semnau delatiunile. O fi adevarata si treaba aia cu contextualizarea problemei colaborarii preotilor cu Securitatea, dar stau si ma gandesc ca daca luam in calcul contextul social, economic, militar, religios si mai ales politic in care se afla Iudeea in primul secol al erei noastre, Iuda are si el niste scuze. Si el a colaborat cu puterea vremii lui, dupa care, dandu-si seama de greseala facuta, s-a spanzurat. Nimeni nu le-a cerut colaborationistilor sa se spanzure, dar parca n-ar strica un strop de remuscare. Ca Iude raman oricum! Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro