Lunga vara fierbinte a presedintelui

Lui George W. Bush ii plac verile calde. In timp ce Clintonii obisnuiau sa dispara pentru a scapa de arsita, la Martha Vineyard. Actualul presedinte american prefera sa isi petreaca verile la ferma sa din Crowford, Texas, unde acorda extrem de mult timp pentru taierea arbustilor sai din gradina. Se pare ca pentru el vara aceasta va fi una grea, este de parere The Economist, citat de Rompres. Motivul? Cert e ca al doilea mandat prezidential nu merge deloc bine. Patat in Irak Cel mai vizibil esec al Administratiei americane ramane Irak. Dupa ce au trecut peste euforia alegerilor irakiene din ianuarie, 6 din 10 americani sunt de parere ca trupele americane trebuie sa se intoarca acasa. In plus, Bush nu a obtinut nici sprijinul dorit al europenilor. Degeaba secretarul sau de Stat, Condoleeza Rice, „bate toba” democratiei in Orientul Mijlociu. Fata justitiei americane ramane patata de abuzurile de la inchisoarea Guantanamo Bay, in privinta careia Bush nu este sigur daca trebuie sau nu sa o inchida. Lucrurile merg rau si pe plan intern, unde rata popularitatii sale a scazut sub 45 %. Presedintele a pierdut luni intregi pe drum, incercand sa isi ”vanda” planul sau ambitios de revizuire al sistemului de asigurari sociale, insa se pare ca nimeni nu vrea sa il ”cumpere”. In aceasta saptamana, din ce in ce mai putin loialii membri republicani ai Congresului au cerut din nou nominalizarea lui John Bolton pentru functia de ambasador al SUA la Natiunile Unite. In plus, Bush a trebuit sa isi amane eforturile sale de reformare a Codului fiscal, trebuie sa se chinuie sa tina in frau cheltuielile guvernamentale si totodata sa ajunga la o intelegere cu tarile din America Centrala. Intre timp, promisiunile sale de a restabili unitatea tarii au esuat. Congresul a devenit mai putin credibil decat era. Totodata, in curand, Bush va trebui sa nominalizeze o Noua Curte Suprema de Justitie, aruncand tara intr-o alta confruntare politica, mai amara decat cele de pana acum. Pentru multii critici a lui Bush, starea de disconfort a presedintelui este usor de explicat: „este zbaterea de pene a curcanului salbatic texan” atunci cand se intoarce la cuib. Insa este prematur „sa il vorbim de rau” pe presedintele Bush. Chiar si in cele mai rele perioade ale Administratiei sale, el poate puncta anumite realizari, cum ar fi reforma partiala a sistemului de despagubiri pentru delicte si incercarea stabilirii unui acord de pace intre israelieni si palestinieni. De altfel, Bush se mai bucura inca de 85 % din increderea republicanilor. In plus, si democratilor le lipsesc atat ideile cat si liderii potriviti. Greselile presedintelui Ne putem intreba in consecinta: unde a gresit Bush? Raspunsul este ca greselile depind de la caz la caz, insa acestea presupun printre altele, un refuz incapatanat de a schimba mersul lucrurilor si personalul, precum si esecul de a ajunge la intelegeri cu oponentii sai. In privinta Irakului, chiar si sustinatorii sai au admis ca Administratia americana a exagerat legaturile lui Saddam cu Al-Qaida. Pe de alta parte, si discursul ”cu fata dubla” la care a recurs ulterior Administratia americana nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. Cum poate spune Bush ca este ”multumit” de progresele facute in Irak, sau Dick Cheney ca insurgenta se ”afla la ultimele sale convulsii”? Irak nu este un Vietnam si cu cat Bush spune mai repede adevarul intr-un mod clar, cu atat mai rapid isi va recastiga reputatia. Pe de alta parte, cunoscuta fermitate a parerilor presedintelui s-a transformat de prea multe ori in incapatanare. Singura explicatie posibila pentru hotararea cu care el a decis sa il aiba in continuare aproape pe Donald Rumsfeld, ministrul american al apararii, responsabil pentru planul de post-invazie al Irakului si de abuzurile de la inchisorile Abu Ghraib si Guantanamo, este asumptia gresita ca o indepartare a acestuia ar fi echivalenta cu un semn de slabiciune. De fapt, plecarea lui Rumsfeld ar fi un semn ca pe prietenii presedintelui Bush ii poti numara, nu sunt intr-un numar asa de mare. La fel de just ar trebui sa procedeze Bush si in cazul Guantanamo. A le intenta suspectilor de terorism un proces corect nu este un risc, ci pur si simplu un act de dreptate. Este greu pentru presedintele Bush sa treaca dincolo de admiratia propriilor sai sustinatori, partial din cauza faptului ca atitudinile sale suscita un gen de refuz neprincipial din partea oponentilor sai, fie ca este vorba de Howard Dean sau Jacques Chirac. Oricum, nu poate ajuta cu nimic razboiul impotriva terorii faptul ca foarte multi privesc America ca un ”terorist” fara principii. Pe plan intern, tactica sa din primul mandat de „a da in cap” democratilor chiar si cand acestia l-au sustinut in privinta reducerii impozitelor, nu a facut decat sa consolideze opozitia acestora. Mai mult decat orice, lunga vara fierbinte a presedintelui Bush reprezinta o oportunitate ratata. In luna noiembrie a anului trecut, el a avut nu numai sansa castigarii unui nou mandat ci si pe aceea de a-si revigora statutul de presedinte. Nu a profitat pana acum de aceste sanse. Urmatoare luni se vor dovedi cruciale, nu numai pentru presedintele Bush, ci si pentru America. Nu este bine pentru lume sa aiba o America al carei presedinte este doborat de problemele interne al tarii. Rezultatul va fi unul deosebit de negativ cu o singura exceptie: ca presedintele Bush sa se decida sa curete arbustii ale caror ramuri neingrijite au inceput sa ii umbreasca misiunea. The Economist