Lunetistul salvator

A salvat un evreu din ghetoul de exterminare din Rusia. Dupa razboi, soarta a facut ca evreul, ajuns ofiter de Securitate, sa primeasca misiunea de a-i aresta familia. O poveste tinuta secret timp de saizeci de ani, despre omul care a schimbat destinul consatenilor din satul maramuresean Sisesti. Nu picotea la gura sobei, desi, la 88 de ani, te-ai fi asteptat sa-l gasesti fie acolo, fie in gradina, privindu-si stranepotii cum zburda. Taia lemne. “Am facut ravagii cu lemnele”, a spus zambind. Apoi, Mihai Avram, cunoscut in comuna Sisesti drept Mihaiu Martii, a azvarlit o scoarta gonind cainele Bethoven (“sa nu ne deranjeze”) si a inceput o poveste nedezvaluita timp de saizeci de ani. Ne-am asezat pe bustenii care-l inconjurau pe batran, ascultandu-l… Misiunea “In ’42 am fost sofer pa front, in armata lui Horti. Intr-o zi m-o chemat comandantul si mi-o spus sa iau patru soldati, sa mergem la lagarul de evrei din Rusia si sa luam doispe oameni pentru taiat lemne pentru buncare. Stiam ca padurile erau pline de partizani, da’ am zis ca merg io fara soldati, pentru ca daca eram atacati pierdeam si oamenii, si masina. Comandantul m-o intrebat cum m-oi duce sangur cu evreii, ca era riscul sa fuga. I-am zas ca is lunetist, si asa m-o lasat. Am cerut numai niste mancare pentru oamenii pe care urma sa-i iau din lagar si am plecat. Daca am fo’ lunetist? Am fost, dar n-am avut de tras cu arma dupa nimeni. Singura mea crima de razboi o fost o cioara.” Ghetoul “M-am dus la ghetou cu hartie de la comandant, iar cei de la poarta au adus primii evrei care le-au iesit in fata. Erau foarte duri cu bietii oameni. Mi i-au dat ca pe niste saci. Atunci am strigat bai, ce sa fac cu ei, sa-i duc la groapa? Inca n-or murit! Imi trebe oameni pentru lucru, sa poata taia lemne! M-au lasat sa-mi aleg. Era dezastru, unul murea, altul cauta paduchi... In filme vezi usor, da’ cand esti acolo e altceva. Cand am vazut ca in siloz nu e nici o santinela, am intrebat in romaneste daca e careva din Ardeal. Unul a zis: ce-i baiu? I-am spus ca duc oameni la lemne, ca le dau de mancare si ca ii las sa se spele. Mi-a adus inca unspe care stateau mai bine pe picioare, i-am urcat in masina si, cand am iesit, la poarta, mi-or reamintit ca trebuie sa-i aduc inapoi vii sau morti.” Partizanii “Am oprit in camp si le-am spus ca nici eu nu-s departe de soarta lor. Puteau sa-mi faca orice, ca erau doispe contra unu, dar nu m-am temut. Le-am zis ca daca se poate fugi, ori fugim toti, ori niciunul, altfel, am ordin sa-i impusc daca fuge vreunul. Apoi le-am dat mancare. Cand am ajuns la o margine de padure, i-am lasat sa se spele si apoi au inceput lucrul. Cat au incarcat masina cu lemne, m-am dus peste vale, unde am vazut cinspe colectivisti la coasa. Am aruncat pusca din spate, am scuipat pe ea, le-am vorbit in ruseste si le-am dat tigari. Am pus mana pe coasa si i-am ajutat. Unul dintre ei, care statea deoparte, m-a luat la intrebari despre evrei si daca sunt soldati cu noi. Mi-a zis sa mai trec pe acolo, dar fara soldati. Pe evrei ii duceam seara la ghetou si ii luam a doua zi la lucru. Am fost in acelasi loc vreo trei zile la rand, dar am observat ca nimeni nu a mai strans fanul. Nu stiam cine au fost cosasii, abia mai tarziu mi-am dat seama ca nu erau colectivisti. Erau partizani. Dupa ce ne-au mutat unitatea, am aflat ca s-o dus altcineva in locul ala dupa lemne si nu s-o mai intors…” Securistul “Am scapat de front si in ’46 m-am dus la Satu Mare dupa marfa pentru cooperativa din Sisesti. In gara din Baia Mare m-o oprit un om care m-o intrebat daca am fost sofer pe front si daca il cunosc. Fata si vocea parca mi le aminteam, dar nu stiam cine e. Era unul din cei doispe evrei pe care i-am dus la lucru in padurea aceea plina de partizani. Mi-o spus ca numai el a scapat din cei pe care i-am hranit cateva zile, si ca asta l-o ajutat foarte mult. N-am apucat sa-l intreb cum o scapat si nici cum il cheama, dar am aflat ca era din Maramures. Cand i-am spus ca is din Sisesti o ramas socat. M-o tras deoparte, s-o legitimat ca este din cadrul Securitatii si mi-o spus ca merge cu cativa oameni (care erau rasfirati printre vagoane) sa ridice douazeci de familii din satul meu. Familia mea era pe lista. Mi-a spus: Mai Mihai, vezi cum vrea Dumnezeu sa ne intalnim? Unde mi-ar fi fost mie constiinta… Mi-ai salvat viata in lagar si acum eu trebuie sa ma duc in casa ta sa-ti fac rau! Cineva facuse o reclamatie la Securitate, in Satu Mare, ca in Sisesti ar fi gandita ceva miscare contra partidului. Nu era adevarat, oamenii nu stiau cum sa-si dreaga nacazul, le parea bine ca au scapat de razboi si de unguri. Pana la urma, evreul s-o intors din drumul spre Sisesti impreuna cu oamenii lui...” Promisiunea Saizeci de ani, Mihaiu Martii n-a povestit nimanui aceasta intamplare. Ii promisese securistului. Si si-a tinut promisiunea, constient ca intamplarea aceea a schimbat soarta altor 19 familii. A acceptat cu greu sa fie fotografiat (“m-a deochia cineva si mi-or crapa calcaiele”), iar inainte de a ne desparti, a spus: “sa nu ma faceti erou, ca n-am nevoie!” Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro