OCOLUL SILVIC FIRIZA

„Într-un singur cuvânt, aş defini Ocolul Silvic Firiza prin <complexitate>. Un ocol silvic în care -raportat la celelalte unităţi din judeţ-, regăsesc cele mai multe din domeniile de activitate, învăţate în şcoala superioară pe care am absolvit-o.”, a mărturisit Mihai Leşan, inginerul responsabil al compartimentului fond forestier.

În biroul şefului de ocol, am intuit, din primele momente mâna de fier cu care Marius Săsărean conduce cele patru compartimente (fond forestier, regenerare a pădurilor, de pază şi protecţie şi compartimentul de producţie) pe care le are în subordine. Clar şi concis, tranşant şi energic pare să fie omul potrivit la „pomul potrivit”. Parcă simţeam avalanşa, de date tehnice, ori indicatori silvici specifici, ce avea să se reverse asupra noastră şi mă pregăteam să-i explic că demersul nostru constă în încercarea de a personaliza întrucâtva activitatea ocolului silvic pe care îl conduce. Nu ştiu, dacă a intuit, la rândul său, mica noastră problemă gazetărească, dar, ori prins de urgenţa unor probleme administrative, ori dintr-o distinsă curtoazie, şeful de ocol ne-a pus la dispoziţie biroul său şi, şi-a delegat autoritatea în favoarea a doi ingineri silvici, care, prin atitudinea pozitivă, şi responsabilă faţă de munca lor au reuşit să ne acapareze cu totul. E vorba de şefii compartimentelor de fond forestier (ing. Mihai Leşan) şi de cultura pădurilor (ing. Radu Ogroniciuc).

Ocolul Silvic Firiza este situat în vestul judeţului Maramureş, pe versantul sudic al lanţului muntos vulcanic Oaş-Gutâi, având o suprafaţă de 10.800 ha din care 10.200 ha păduri proprietate publică a statului şi aproximativ 600 ha păduri aparţinând altor proprietari (composesorate, unităţi de cult, persoane fizice). Aflat între 220m altitudine (Platoul Baia Mare) şi 1.307m (Vf. Igniş), teritoriul ocolului este situat din punct de vedere fitoclimatic în două etaje de vegetaţie; aproximativ 40% din suprafaţă în etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto-făgete, iar restul în etajul montan-premontan de făgete. Acestor suprafeţe le sunt arondate 3 districte (Baia Mare, Blidari şi Valea Neagră), cărora le corespund 15 cantoane, conduse de câte un pădurar, suprafaţa fiecărui canton diferind în funcţie de specific de la 500 ha la 1000 ha.  Fagul este specia dominantă deţinând aproximativ 70% din compoziţia ocolului Firiza. Ca specii de esenţă nobilă mai deosebită, putem amintii paltinul de munte, frasinul, ulmul în unele locuri, iar diseminat respectiv sub 10% mai găsim cireş sălbatic şi larice. Cu ocazia acestor precizări, mai aflăm că laricele nu este singurul răşinos care-şi scutură acele iarna. „La noi în ţară mai există o specie de răşinos cu acest specific –chiparosul de baltă, dar nu este o specie forestieră, personal am plantat acum vreo şase ani, la sediul Ocolului Baia Sprie, două exemplare din care unul are cam 1,5m”, ne explică Mihai Leşan. Discuţia cu cei doi ingineri silvici decurge firesc, în termeni accesibili. Ne dăm seama că aceşti sunt pasionaţi de munca pe care o fac şi reuşesc repede să ne transpună în poveştile pădurilor pornite din seminţele de molid, fag, gorun, carpen castan comestibil, paltin de munte, provenite din rezervaţiile proprii, până la obţinerea puieţilor în solare şi transplantarea acestora în pepiniere. Însoţim cu ochii minţii copiii de clasa a V-a din cadrul Grupului Şcolar C.D. Neniţescu din Baia Mare în acţiuni educative, de informare, plantând gorun şi stejar roşu pe Valea Borcutului şi Frumuşaua, sub îndrumarea specialiştilor din cadrul ocolului şi a profesorilor coordonatori. „Am oferit acestei şcoli puieţi pentru plantarea unor garduri vii din molid. De altfel colaborăm în fiecare an, prin parteneriatele încheiate, cu diferite unităţi de învăţământ. Anul acesta am executat lucrări de repicaje, pe parcursul a două săptămâni, cu elevii unei clase cu profil de silvicultură din cadrul liceului Emil Racoviţă din Baia Mare”, a precizat Radu Ogroniciuc.

Dintre activităţile principale care aduc venituri ocolului menţionăm:

Valorificarea masei lemnoase pe picior şi a masei lemnoase exploatată în regie proprie sau prin prestări servicii în sortimente calitative prin depozitul Corneşiţa. Sunt valorificate anual 40 mii mc masă lemnoasă;

O.S. Firiza deţine 4 ha de pepiniere silvice cu specii forestiere şi ornamentale, ce produc anual peste 850 mii bucăţi puieţi forestieri şi peste 200 mii puieţi ornamentali cu valorificare. De menţionat că această pepinieră de puieţi ornamentali are un standard ridicat de calitate şi diversitate. Este singura pepinieră de stat din judeţ şi se adresează atât persoanelor fizice cât şi altor categorii de solicitanţi;

Prin cele două păstrăvării proprii, Firiza şi Blidar sunt valorificate anual 15 tone de păstrăv curcubeu;

Fondul de vânătoare nr. 31 Valea Neagră asigură posibilitatea organizării de vânători la mistreţ, cerb, urs, căprior şi răpitori. De asemenea există oportunitatea practicării pescuitului recreativ/sportiv în apele de munte nr. 3 Firiza şi nr. 30 Lac acumulare Firiza;

Valorificarea fructelor de pădure (castane comestibile, afine, zmeură, mure, măcieşe), a plantelor medicinale şi ciupercilor comestibile (gălbiori, hribi, creasta cocoşului, bureţii de fag) din fondul forestier;

Prin personalul specializat se asigură servicii de administrare şi pază a fondului forestier proprietate a persoanelor fizice şi juridice pe bază de contracte.

Ocolul Silvic Firiza este certificat FSC (Forest Stewardship Council), din primăvara anului 2011, pentru 3 din cele 5 unităţi de producţie (UP) ale sale, anume pentru UP IV-Blidari, UP V-Valea Neagră şi UP VI-Limpedea. Suprafaţa totală a pădurilor cu valoare ridicată de conservare, în UP-urile certificate FSC, este de 1.177,8 ha. Ariile naturale protejate aflate în administrarea ocolului sunt:

Tăul lui Dumitru – este o turbărie activă, cu o suprafaţă de 15 x 20 m, situat pe culmea dintre V. Sturului şi V. Brazilor, monument al naturii;

Lespezi Chiuzbaia, care include şi rezervaţia fosiliferă – depozitul fosilifer, cu o suprafaţă de 50 ha, este considerat unul cu cele mai bine conservate flore pliocene din România. Rezervaţia este situată la poalele Vf. Igniş, în Groapa Chiuzbăii;

Situl „Natura 2000 – Arboretele de castan comestibil” din care cca 500 ha se află pe teritoriul O.S. Firiza.

Într-o scurtă pauză de cafea (şi ţigară), aflăm de la Mihai Leşan despre „şmecheria” silvică a gheţăriei. „Să presupunem că avem de împădurit o zonă care este acoperită de zăpadă. Ce facem noi? Ca să prelungim sezonul de vegetaţie, prelungim explodarea mugurului terminal şi ai mugurilor laterali ai puietului. În acest scop, noi, O.S. Firiza, punem aceşti puieţi într-o construcţie numită gheţărie care este practic un „beci” săpat în pământ, un „frigider” în care, la bază, se pune în primul rând, un strat format din gheaţă, iar în al doilea rând din pământ şi din rumeguş pentru păstrarea umidităţii. Construcţia este închisă etanş din punct de vedere al luminii şi astfel puieţii sunt „păcăliţi” că, încă, nu a venit primăvara. Procedeul poate să prelungească pornirea vegetaţiei cu până la două luni.”

La plecare facem o escală la pepiniera de puieţi ornamentali a ocolului, situată, în Baia Mare, la intersecţia străzilor Victoriei cu Valea Borcutului. Nu regretăm de loc şi petrecem momente bune pe potecile şi aleile pepinierei întorcând capul în toate părţile, admirând diversitatea de soiuri prezente. De fapt, aici, cred că e ca la supermarket: intri cu o problemă şi ieşi cu două. La un moment dat, observând uimirea cu care priveam un soi de tulpini înalte de 4-5m, care aduceau mai degrabă cu „beţele ascuţite” ale lui Vlad Ţepeş, se apropie de noi un domn în jur de 60 de ani, care politicos se prezintă şi ne explică doct: „Mă numesc Andrei Făt şi sunt directorul şcolii din Deseşti. Arborele care va atras atenţia se numeşte Paulownia Tomentosa şi este un arbore originar din China. Numele vine de la o prinţesă rusoaică, Anna Pavlovna. A fost adus în Maramureş, în 1985, de Dorel Cherecheş, tatăl actualului primar al oraşului. Este o plantă ornamentală copleşitoare, are flori de culoare violacee, cu miros de levănţică extraordinar. Caracteristica principală este creşterea vertiginoasă. Este o plantă meliferă deosebită, dacă o albină, de exemplu...”, iar expunerea curge netulburată în continuare. Profităm de trecerea de la Paulownia la cultura trufelor şi păstrăvului de fag, ne scuzăm faţă de distinsul profesor de română şi alergăm spre redacţie. Pe drum povestim de personalul atât de bine pregătit al O.S. Firiza, dar din păcate atât de puţin numeric. Sunt sigur domnule Săsărean că aţi mai avea nevoie de oameni precum cei doi ingineri silvici cu care am stat de vorbă. Ce să faci însă, dacă aşa prevede organigrama Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva?