Lumea magiei maramuresene

* „Barbatu’ mi-o facut farmece” Maramuresenii, mai ales cei mai in varsta, cred inca in magie, mister, descantece si alte asemenea elemente ale supranaturalului. Bunaoara, in satul Slatioara, o femeie este convinsa ca a fost „fermecata” de fostul sau sot, care n-o lasa in pace nici dupa moarte. Satul Slatioara este pitit ca in povestile cu vrajitoare, intr-un caus sculptat intre dealuri, despartit de restul lumii (Valea Izei) de un ingust defileu impadurit, loc unde parca se simte rasuflarea duhurilor padurii... Hai, ca am glumit! Slatioara este plasat dincolo de o frumoasa padure de stejar si fag, fiind de un pitoresc exceptional. In plus, asezarea este bine pastrata din punct de vedere etnografic, iar despre folclor, nici sa mai vorbim, locul este o adevarata comoara. In satul calcat rareori de turisti, traieste o serie de povestitori exceptionali. Cat despre practicile traditionale, in Slatioara se pastreaza o gama aproape completa din obiceiuri uitate deja prin alte parti. La toate acestea se adauga arhitectura traditionala in lemn, imprejurimile cu pasuni impodobite cu orhideea „Sangele voinicului”, si izvoarele cu apa minerala. Un loc binecuvantat, s-ar zice... Numai ca, aparentele inseala de multe ori. Undeva, pe partea opusa a vaii ce brazdeaza satul, traieste o femeie vaduva si singura, Pop Nita din Lunca, ce a implinit 67 de ani, desi nu-si arata varsta. Micuta si energica, femeia are intiparita pe fata o tristete profunda. Ofteaza des, plange asisderea, pare ca sufera din cauza faptului ca si-a pierdut recent barbatul si ca a ramas singura... In fapt, nimic din cele de mai sus nu este adevarat. Sotul i-a decedat in urma cu vreo patru ani, cat despre tristetea singuratatii, e taman invers! „Si-amu’ vine la mine” „D-apoi barbatu’ mieu mi-o facut farmece. Ase m-o lamurit, ase m-o luat, nevasta tanara, ca io n-am avut decat 16 ani cand ne-am casatorit. Mama lui, ce sta paste apa de Manastirea Barsanei, o fo’ mare vrajitoare, si el la fel. M-o fermecat, de m-am dus dupa el ca mielul la taiere. Nu stiu cum o facut, ce o citit pa mine sau ce descantece o zas, da’ m-o fermecat. Ioi, mult si greu am tras io! El (nu i-a pomenit absolut deloc numele in discutie, n.red.) o fo’ sofer. Mere in cursa, si ma samtam bine. Cum vinea acasa, cum ieram beteaga. Eram ase, ca un om fara putere. O facut ce-o vrut cu mine. Io mi-am dus crucea aici, pa pamant. Is blastamata. Si uite ca s-o dus de patru ai, da’ io tat n-am hodina. Pantru ca el vine noaptea. Da... Cum ma culc, il visez, tata noaptea, in tate sarile. Si graieste cu mine, si io nu-s buna de nimnic. Si az’ noapte o zinit. Da’, el s-o dus pa ceie lume, si io tat n-am scapat de el. Is legata, ca un cane in lant, numa’ ca lantu’ nu sa vede. El m-o legat, si n-oi scapa de asta veci, cate zale oi trai”. Asa si-a descarcat sufletul in fata unui strain, Nita lui Pop din Slatioara. Femeie buna la suflet, asa cum sunt maramuresenii care traiesc in mod traditional. Femeie inimoasa, dar chinuita. Si misterioasa. Trecand peste aspectul tragic al povestirii femeii, si peste posibilitatile practice (reduse ce-i drept) de a o ajuta sa nu se mai chinuiasca, ramane misterul. Matusa Nita nu ne-a explicat aproape nimic din lucrurile ce le stie si intelege, din lumea in care-si duce viata interioara. Practici magice, trairi ezoterice, dedublari ale personalitatii... Magie. Cuvant care este inca prezent din plin in inima tainica a Maramuresului. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro