Lucretiu Patrascanu, comunistul cu „aroganta nationalista”

Militant comunist, avocat, sociolog si economist, nascut intr-o familie distinsa cu legaturi in lumea politica si educat la Leipzig, Lucretiu Patrascanu a fost multa vreme figura cea mai vizibila a comunismului romanesc. Gheorghiu-Dej a tinut neaparat sa-l elimine, motiv pentru care i s-a inscenat un proces. a fost judecat si condamnat la moarte. In documentele oficiale s-a precizat ca, la ora 3.00, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucretiu Patrascanu a fost impuscat de catre un pluton de executie la Jilava. Dezgustat de injustitia sociala, Lucretiu Patrascanu s-a alaturat din tinerete miscarii socialiste. Lucrarile sale au tratat in special istoria sociala. Patrascanu a apartinut aceleiasi familii spirituale din care au facut parte numerosi comunisti din Romania interbelica: Ecaterina arbore, alexandru Doborogeanu-Gherea, Elek Köblös, David Fabian, Elena Filipovici, Stefan Foris, Nicolae Goldberg, Vasile Luca, Vanda Nicolschi, ana si Marcel Pauker, Boris Stefanov. In 1921, atunci cand s-a infiintat P.C.R., Lucretiu Patrascanu s-a numarat printre membrii fondatori. In anii ’20, Patrascanu a fost avocatul apararii in procesele catorva comunisti importanti. In anii ’30 a devenit membru al Comitetului Central al P.C.R., din 1931 fiind si parlamentar din partea Blocului Muncitoresc-Taranesc. In perioada 1934-1935, Patrascanu a fost reprezentantul P.C.R. pe langa Comintern. In acea perioada a avut relatii stranse cu Elena Filipovici, secretara a Comitetului Central, executata la Moscova in timpul Marii Terori. Pe baza marturiilor celor apropiati de Patrascanu reiese ca dubiile sale privind sistemul stalinist s-au nascut la Moscova in acea perioada. antifascist convins insa, si-a lasat la o parte spiritul critic si a continuat sa activeze in P.C.R. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in 1943, a fost inchis pentru o vreme la Targu Jiu, unde a intrat in legatura cu Gheorghiu-Dej si grupul acestuia. Patrascanu a fost eliberat insa dupa numai opt luni si i s-a permis sa stea in statiunea Poiana Tapului, unde parintii sai aveau o vila, lucru care l-a iritat pe Gheorghiu-Dej, care ispasea o pedeapsa grea. In aprilie 1944, Patrascanu a colaborat cu Ion Gheorghe-Maurer si cu Emil Bodnaras pentru eliminarea lui Foris. Dupa aceasta, conducerea provizorie a P.C.R. l-a numit pe Patrascanu reprezentantul partidului la negocierile cu liberalii, cu national-taranistii si cu cercurile de la palatul regal, care au condus la lovitura de stat din 23 august 1944. a fost numit ministru fara portofoliu in primul guvern de coalitie, care s-a format in urma loviturii de stat, apoi a devenit ministru al Justitiei, pozitie pe care a detinut-o din noiembrie 1944 pana la inceputul anului 1948. Membru al Comitetului Central dupa 1945, apoi membru al Biroului Politic in perioada 1946-1947, si ministru al Justitiei, a fost personalitatea comunista cea mai activa din acea perioada. a fost membru al delegatiei care s-a deplasat la Moscova in septembrie 1944 pentru a negocia armistitiul dintre Romania si Uniunea Sovietica. acolo a fost primit cu indiferenta de sovietici. Mai mult, se pare ca unele dintre remarcile sale din timpul discutiilor privind armistitiul au fost interpretate de rusi ca un semn de „aroganta nationalista”. Patrascanu a facut parte si din delegatia romana care a participat la Conferinta de Pace de la Paris din 1946. Pentru Gheorghiu-Dej si apropiatii sai, Patrascanu nu a fost niciodata unul de-al lor. Distins, cultivat, rafinat, politicos si monden, Patrascanu era exact opusul noilor conducatori ai P.C.R., cei mai multi dintre acestia avand un comportament de parveniti. Lipsit de sustinatori in partid, inconjurat de agentii lui Bodnaras si abandonat de ana Pauker (singurul membru al Secretariatului cu care avusese relatii cordiale), Patrascanu a fost victima perfecta a sistemului epurarilor - instituit dupa sovietizarea tarii. Desi Patrascanu nu avea predispozitii eretice, subtilitatea sa intelectuala si interesul pentru probleme teoretice i-au nemultumit pe Gheorghiu-Dej si ana Pauker. Gheorghiu-Dej il ura si il invidia din motive personale, Chisinevschi il suspecta de inclinatii nationaliste, iar rusii nu l-au iertat pentru comportamentul sau demn din timpul negocierilor pentru armistitiu. Cu toate acestea, Patrascanu a fost ales pentru un proces-spectacol in versiune romaneasca din motive diferite. In primul rand, atat „moscovitii”, cat si comunistii „de acasa” ai lui Gheorghiu-Dej erau iritati de pozitia lui in randurile elitei. Patrascanu isi facuse un nume si isi construise autoritatea in cadrul unei culturi politice mai largi in urma rolului-cheie pe care il jucase in negocierile si in aliantele care au dus la lovitura de stat de la 23 august 1944. Lichidarea lui urma sa serveasca la cimentarea unitatii problematice a elitei de partid, sa-i avertizeze pe intelectualii din partid sa nu puna prea multe intrebari, sa intareasca imaginea lui Gheorghiu-Dej in ochii lui Stalin, aratandu-i acestuia ca secretarul general roman era la fel de vigilent ca si ceilalti lideri din Europa Centrala si de Est, si sa creeze un sentiment general de mobilizare politica necesar filozofiei staliniste. In 1946, in plina campanie electorala, Gheorghiu-Dej l-a atacat pe Patrascanu din cauza unui discurs pe care acesta din urma il tinuse in fata studentilor romani din Cluj, ca urmare a unor incidente etnice care avusesera loc acolo. Patrascanu incercase pur si simplu sa sublinieze atasamentul P.C.R. fata de valorile patriotice romane, dar secretarul general al comunistilor a interpretat discursul sau ca o dovada a existentei unui curent ultranationalist si sovinist. Teohari Georgescu, unul dintre colaboratorii cei mai apropiati ai anei Pauker, a fost cel care, la Congresul I al Partidului Muncitoresc Roman, in februarie 1948, l-a atacat primul in mod direct pe Patrascanu. Facand acest lucru, Georgescu relua criticile facute in 1946 de Gheorghiu-Dej impotriva lui Patrascanu. acesta trebuie sa fi inteles ca atacul virulent al lui Georgescu era doar preludiul unui teribil calvar care va duce nu numai la infrangerea sa politica (aceasta avusese deja loc), ci chiar la distrugerea lui fizica. Stia ca multi comunisti din Uniunea Sovietica au avut aceeasi soarta tragica. Patrascanu si-a pierdut locul in Comitetul Central si nu i s-a permis sa ia cuvantul pentru a se putea apara de acuzele care i s-au adus. Cateva luni mai tarziu, dupa ruptura cu Iugoslavia, Patrascanu a fost acuzat si de a fi agent „titoist-fascist” si spion in slujba serviciilor secrete occidentale. arestat la domiciliu, lui Patrascanu i s-a cerut sa marturiseasca greseli nationaliste. Acesta a fost doar inceputul. Arestat in 28 aprilie 1948, Patrascanu a fost initial interogat de Teohari Georgescu, Iosif Ranghet, alexandru Draghici si Gheorghiu-Dej. au fost arestati si sotia lui Patrascanu si cativa dintre colaboratorii sai apropiati. au urmat pentru Patrascanu sase ani de detentie. anchetat de o echipa condusa de Securitate si agentul sovietic Petr Goncearuk (Petrescu), Patrascanu a refuzat sa coopereze cu tortionarii sai. Unicitatea procesului lui Patrascanu a constat in refuzul personajului desemnat a fi principalul acuzat de a coopera cu tortionarii sai si de a se lansa in pseudoconfesiuni autodepreciative. Scenariul stalinist de „demascare” a dusmanilor de clasa, infiltrati la varful elitei, s-a lovit de cea mai incapatanata rezistenta. Patrascanu a inteles ca era victima unei inscenari, conceputa de canalii politice, dupa cum i-a caracterizat pe martorii acuzarii. In 1949, la o sedinta a Cominformului, tinuta la Budapesta, Gheorghiu-Dej l-a denuntat pe Patrascanu ca fiind agent imperialist infiltrat in miscarea clasei muncitoare. Comunismul international intra in epoca suspiciunii generalizate, a conspiratiilor diabolice si a terorii de clasa. Dupa caderea lui Teohari Georgescu, interogatoriile – conduse de ofiteri romani sadici, sub supraveghere sovietica – au devenit din ce in ce mai violente. Urmand instructiunile lui Gheorghiu-Dej, ministrul de Interne alexandru Draghici a fost hotarat sa-i smulga o confesiune lui Patrascanu prin orice mijloace. Patrascanu a rezistat pana la sfarsit, nu insa si unii dintre cei pe care ii crezuse prieteni. Procesul a fost pus in scena in perioada 12-14 aprilie 1954, dar, din cauza refuzului lui Patrascanu de a-si recunoaste vina, acesta s-a tinut in secret, in fata unui auditoriu selectionat dintre militantii de partid de incredere si cadre ale Securitatii. In acest fel, i-au lipsit efectele de senzatie ale precedentelor procese-spectacol din celelalte tari est-europene. acuzat de crime impotriva pacii si de inalta tradare, Lucretiu Patrascanu a fost condamnat la moarte. au existat numerosi alti acuzati in acest proces, dar numai unul dintre acuzati, Koffler, fostul adjunct al lui Foris, a fost condamnat, ca si Patrascanu, la moarte. A fost executat dupa un simulacru de proces si reabilitat politic in aprilie 1968, ca parte a incercarilor lui Ceausescu de a-si edifica o legitimitate pe baza restaurarii „legalitatii socialiste” si a demolarii mitului predecesorului sau. Patrascanu a fost executat in secret. Biroul Politic nu a discutat in mod formal sentinta sa, ca sa nu mai vorbim despre aprobarea acesteia. Exista mai multe variante privitoare la executarea lui Patrascanu. Una dintre acestea sustine ca Lucretiu Patrascanu a fost impuscat in spate de unul dintre anchetatori, Iosif Moldoveanu. Cativa detinuti care au supravietuit detentiei au afirmat ca Patrascanu a fost impuscat in ceafa de Gheorghe Pintilie. In documentele oficiale s-a precizat ca, la ora 3.00, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucretiu Patrascanu a fost impuscat de catre un pluton de executie la Jilava. Se poate spune ca Gheorghiu-Dej a eliminat prin executarea lui Patrascanu singura alternativa credibila – care ar fi putut aparea in interiorul partidului – la propria-i putere. In acelasi timp, a fost realizata alianta provizorie si incomoda dintre gruparile conduse de Gheorghiu-Dej si ana Pauker. Ioan BOTIS