Lucrarea lunii noiembrie: Peisaj băimărean, de Stanislas Stückgold

Artistul polonez Stanislas Stückgold a pictat acest Peisaj băimărean în vara timpurie a anului 1908, probabil pe la începutul lunii iunie. Lucrarea este una dintre „vedetele“ de prim-plan ale noii expoziţii permanente a muzeului de artă băimărean «Centrul Artistic Baia Mare»: Repere europene între tradiţii şi inovaţii. Totodată, ea ilustrează cu maximă măiestrie particularităţile stilistice, impuse polemic în viaţa coloniei artistice băimărene de pictorii primului val avangardist şi exprimă predominanţa preocupărilor foviste manifestate între 1906-1911.

Stückgold decupează o secvenţă peisagistică ce cuprinde câteva „toposuri“ reprezentative pentru repertoriul motivistic plein air-ist, specific picturii de la Baia Mare: valea râului Săsar, Podul Viilor, Dealul Crucii, Moara veche.

Compoziţia lucrării este structurată pe mai multe registre dispuse orizontal unul peste celălalt, într-o succesiune care redă şi rezolvă perspectiva spaţiului natural cuprins în tablou. Prim-planul secvenţei picturale este dominat de parapetul estic al vechiului pod din lemn peste Săsar („Podul Viilor“). Pictat cu mult curaj, într-un grizaj deschis–închis de violet, din pricina contrastului complementar stârnit de juxtapunerea cu suprafeţele galbene din pla-nul secund, se creează iluzia împingerii fizice a parapetului în faţă, adică înspre privitor. Forţa energetismului vizual este accentuată apoi prin contrastul culorilor complementare care, la rândul lui, este potenţat de verdele puternic şi vibrat pictural care domină întreaga suprafaţă a tabloului.

Zona mediană a tabloului este traversată de cursul râului Săsar, prilej pentru pictor de a introduce albastrul în compoziţia lucrării, albastru care este apoi reluat cu şi mai mare intensitate şi pe o suprafaţă mai mare, la redarea în culoare a cerului.
Pe malul nordic al râului, pictorul reia alternanţa violetului, în diferite degradeuri şi nuanţări, cu galbenul de diferite intensităţi valorice, pe fundalul vibrat de verdele prezent în diverse tonuri, nuanţe şi grizări, bine orchestrate în structura compoziţiei.

Deşi nu este cel mai întins ca suprafaţă, grupul de clădiri de pe marginea drumului (actuala stradă a Minerilor) se constituie în centrul major de interes al compoziţiei, pentru că aici se concentrează, în succesiuni de suprafeţe mai mici, toate culorile folosite în ansamblul lucrării.

Nu întâmplător am lăsat la urmă semnalarea apariţiei culorii roşu în compoziţia lucrării, tocmai pentru că, deşi apare doar în trei suprafeţe, dintre care două de dimensiuni reduse, roşul devine, tot prin contrast complementar, dar şi prin contrast de cantitate, principalul vector generator de centre de interes în compoziţie. Astfel, hornul vechii mori, respectiv acoperişul unui imobil, sunt parcă indicate aluziv de aparenţa de „săgeată roşie“ sugerată de forma colţului acoperişului casei din primul plan: efectul vizual „forţat“ ne îndreaptă obligatoriu privirea spre celelalte două suprafeţe roşii şi, prin aceasta, spre centrul de interes principal al spaţiului pictural.

Prin aceste ingrediente compoziţionale şi cromatice, lucrarea exprimă principalele trăsături specifice discursului fovist, ce-i drept, într-o varietate deocamdată moderată: tensiuni cromatice expansive, energetism şi forţă de impact vizual maximizate, capacitate de sugerare a unei naturi plină de densitate organică vitală, empatie psiho-afectivă a privitorului.

Lucrarea a avut o existenţă aventuroasă. De-a lungul timpului a călătorit, împreună cu familia pictorului, la Paris, München, Varşovia. Din perioada interbelică a poposit la Dornbach (Elveţia), în colecţia urmaşilor lui Stansilas Stückgold, iar în 2009 a fost achiziţionată de Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», intrând în expunere permanentă începând din iunie 2011.

Dr. Ioan Anghel NEGREAN