Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Tata – autor Octav Angheluţă

Octav Angheluţă s-a născut la Brăila, în 1904, într-o familie modestă. A urmat cursurile Şcolii Liceale la Huşi, iar în 1924 s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase Bucureşti, unde a studiat cu Constantin Artachino, G. D. Mirea şi Camil Ressu.

După absolvire, a lucrat ca profesor de desen la licee din Huşi şi Câmpina, apoi la Cernica şi Bucureşti. În acest timp a expus la Salonul Oficial, la expoziţiile Tinerimii Artistice şi cele ale Grupului Nostru, fiind premiat de juriul Salonului în 1929, 1932, 1936, 1937 şi 1939. Din 1952 a predat la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.

A fost unul din membrii fondatori ai   Asociaţiei Pictorilor şi Sculptorilor români, împreună cu Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiaţă, Alexandru Moscu, Ion Ţuculescu, Alexandru Ciucurencu. A fost directorul Pinacotecii Statului şi profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti.

A avut o serie de participări la expoziţii de artă românească în străinătate (Sofia; Helsinki; bienala din Veneţia; Varşovia; Moscova, Praga, Budapesta, Viena, Berlin; Belgrad şi Minsk) şi zece expoziţii personale, încununate cu o expoziţie retrospectivă, organizată în 1974. A murit la Bucureşti în 1979.

A fost prezent şi a lucrat la Baia Mare sub îndrumarea lui Ştefan Dimitrescu, în 1928, 1929 şi în 1930, lucru atestat de peisajul băimărean prezent în expunerea colecţiei permanente a Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Portretul tatălui artistului, datează din 1948 şi este o achiziţie a muzeului nostru dintr-o licitaţie a casei Artmark în 2009.

Portretul este unul din motivele plastice preferate de către artist, cunoscută fiind cromatica exuberantă pe care pictorul şi-o însuşeşte şi nota uşor umoristică prezentă în portretele sale. De data aceasta, având de a face cu portretul tatălui artistului, pictorul a avut, fără îndoială, de ales între o idealizare determinată de legătura personal sentimentală şi execuţia unui portret căruia să îi atribuie toate datele plastice şi să îl investească cu sincere trăsături psihologice caracteristice personajului. Putem spune că devotamentul artistului faţă de crezul şi viziunea sa primează.

Structura echilibrată a tabloului ne evocă echilibrul psihologic al personajului, aflat la vârsta sa înaintată, Atitudinea personajului este mai degrabă meditativ introspectivă, privirea sa coborâtă nu stabileşte nici un fel de relaţie cu spectatorul, iar de data aceasta, umorul este înlocuit de o notă de tristeţe, prin perspectiva plonjată o stare apăsătoare se degajă din tablou, iar sprâncenele lăsate într-o uşoară încruntare denotă frământările interioare ale tatălui artistului.

Faţa brăzdată de riduri şi cearcăne, obrajii uscăţivi şi mâinile osoase lasă să descoperim urmele trecerii anilor. O dinamizare a compoziţiei prin direcţionarea mâinilor în diagonale, care se intersectează şi se echilibrează prin ritmica gesturilor, vitalizează personajul, echilibrându-se între ele. Mâna dreaptă este abandonată pe marginea fotoliului, în timp ce stânga încheie compoziţia în partea dreaptă sus, susţinând ţigara într-o diagonală ascendentă, contrapusă privirii descendente a personajului.

În zona centrală, cea mai luminoasă, avem cămaşa de un alb rafinat cu rozuri şi ceruleum, iar verdelui din fundal, pictorul îi răspunde cu complementaritatea roşului de la halat.

Toată suprafaţa picturală este pictată cu aplomb, vivacitatea tuşelor picturale având rezultatul unei prospeţimi de o rară sinceritate. Excelent desenator, Octav Angheluţă îşi structurează compoziţia într-un dinamism reţinut, iar contrastele cromatice sunt fie rafinate fie contrastante prin complementarităţi de oranj verde sau oranj - albastru, fie prin valoraţii închis - deschis, care aşează personajul într-o compoziţie static triunghiulară.

Fără îndoială, Octav Angheluţă, prin prezenţa şi activitatea artistică la Baia Mare este doar unul din marii artişti români care a contribuit la dezvoltarea fenomenului artistic băimărean. Cromatica portretului tatălui artistului îl apropie de exuberanţa coloristică a spiritului pictural băimărean.