Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Peisaj de primăvară - Traian Hrişcă (1929 – 2013)

Născut la 4 februarie 1929, pictorul băimărean Traian Hrişcă a trăit şi a creat până în 22 martie 2013, când s-a stins din viaţă. Personalitatea sa artistică s-a format la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti - Secţia Pictură, promoţia anului 1957. Reîntors la Baia Mare, s-a implicat activ în viaţa artistică băimăreană, desfăşurând o bogată activitate artistică. A participat constant la expoziţiile judeţene şi la expoziţiile colective şi de grup, organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România, precum şi la alte importante expoziţii la Bucureşti, Cluj-Napoca, Bacău, Oradea, Tulcea, Constanţa etc.

Dr. Ioan Angel Negrean

Artistul băimărean a expus şi peste hotare, creaţiile sale fiind prezente pe simezele unor expoziţii din Ucraina, la Ordjonikidze (1960), şi în selecţii de artă românească, prezentate la Praga (1956), Berlin (1974), Ivano-Frankovsk (Ucraina), Gyula, Szolnok, Nyiregyháza (Ungaria), Utrecht (Olanda), Paris. Sunt de menţionat şi lucrările sale de artă monumentală, prezente în diferite instituţii publice şi de cultură din Baia Mare.

Din 1962 a fost membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, între 1968-1970, fiind preşedinte al filialei Baia Mare a U.A.P.R. În anul 1994 a fost ales membru extern al Filialei judeţului Szabolcs – Szatmár a Academiei Maghiare - secţia de artă.

În perioada 1999-2003 şi-a adus aportul în mod hotărâtor la întemeierea învăţământului superior artistic la Baia Mare.

Se poate afirma că opera şi personalitatea lui Traian Hrişcă au marcat ultima jumătate de secol a istoriei «Centrului Artistic Baia Mare».

Tabloul ales să fie prezentat publicului în cadrul programului Lucrarea lunii pe parcursul lunii iulie a acestui an este Peisaj de primăvară, semnat de Traian Hrişcă, care a intrat de curând în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», dimpreună cu alte douăzeci şi patru de opere adunate de-a lungul vieţii de doctorul băimărean Ioan Meţianu, căruia se cuvine să-i mulţumim şi pe această cale pentru gestul încărcat de generozitate de a-şi dona valoroasa colecţie muzeului nostru.

Semnată „T.H.”, dar nedatată, lucrarea face parte dintr-o perioadă timpurie, dar care denotă deja maturitatea artistică a pictorului, aproximând prin analogii stilistice cu alte lucrări din creaţia artistului, aş putea aproxima afirmând că lucrarea a fost realizată în anii ’60.

Tabloul atrage de la început atenţia printr-un rafinament cromatic ce face dovada măiestriei pictorului în realizarea şi armonizarea nuanţărilor şi grizărilor cromatice îndelung căutate şi prelucrate prin amestecuri pigmentare realizate pe paletă şi apoi transpuse pe suportul picturii în tuşe păstoase orientate când în aceeaşi direcţie, când în direcţii diferite, creând ritmuri plastice ce dinamizează compoziţia tabloului. Mai mult de atât, pentru redarea trunchiurilor şi a încrengăturii ramurilor copacilor, pictorul foloseşte tuşe liniare curbe şi drepte de diferite grosimi, când scurte, când mai alungite, redate în brunuri apropiate valoric, care potenţează şi mai mult compoziţia spaţiului plastic.

Nimic din violenţa cromatică a anotimpului în care natura se regenerează printr-o explozie cromatică exacerbată, tonică pentru orice privitor al spectacolului naturii în minunatul şi spectaculosul anotimp al culorilor vii, dar vai, atât de periculos pentru cei care cochetează cu pictura, încercând să imite şi nu să reprezinte natura prin mijloacele artei expresive, alunecând fără să-şi dea seama într-o redare facilă, care finalmente eşuează într-o imagine definită de termenul (anti)estetic de „kitsch”.

Aşadar, pictorul nu face rabat la modul personal şi personalizat de reprezentare picturală, în care grizările dominante sunt obţinute din amestecuri de ocru şi sienă naturală, ţinute valoric într-un registru mediu şi uşor deschis care facilitează împăcarea contrariilor cromatice, realizată de altfel de pictor şi prin ruperea în prealabil a tentelor de roşu şi verde, schemă cromatică aleasă să formeze osatura structurii cromatice a tabloului.

Deşi pictorul nu pune accent pe reprezentarea perspectivică a spaţiului cuprins de tablou, el foloseşte totuşi suprapunerea a trei planuri paralele pentru redarea adâncimii spaţiului alocat registrului terestru, lăsând în partea superioară un spaţiu mai îngust pentru registrul aerian, cerul fiind redat în cromatica împrumutată de la inflorescenţele arborilor, specifice anotimpului. Contrastul valoric, prezent la delimitarea celor două registre, cel terestru şi cel aerian, „desenează” coama domoală a dealului, într-o cheie plastică, încărcată de o expresivitate ce-i este specifică pictorului.

Deşi primăvara acestui an a trecut, primăvara pictată de Traian Hrişcă rămâne mereu actuală prin frumuseţea ei picturală, oferindu-ne bucuria întâlnirii cu arta, indiferent în ce anotimp ne-am afla.